"monster_hunter_world.vdata"
{
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_1000_RadiantCreeps_LocFieldNotes"		"Îl întâlnesc pentru prima dată pe barbarul Frug. Acesta șede pe o piatră într-o poiană și se îngrijește de câteva tăieturi de lamă ce par destul de dureroase. Lângă el zac corpurile câtorva creaturi care par să fie făcute din lemn sau cel puțin cioplite după ce Frug a terminat cu ele.

<br/><br/>După ce mă prezint, Frug îmi declară că visează să devină un erou. Acesta îmi mărturisește că aș putea fi prima persoană care ar avea să relateze aventurile sale, începând cu urmările luptei pe care tocmai o purtase și o câștigase.

<br/><br/>„Dacă ai de gând să devii un erou, tipii ăștia sunt numai buni pentru a exersa puțin”, mormăie barbarul. „Chiar și cei mai demni eroi își vâră lamele în ei.”

<br/><br/>„Iacă partea interesantă”, adaugă acesta înainte să de a se apleca să ia câteva monede de la victimele sale.

<br/><br/>Îi precizez că profanarea victimelor nu pare a fi un act de eroism, iar Frug începe să-și scarpine bărbia și să se încrunte.

<br/><br/>„Toți eroii o fac”, spune el, deși nu pare convins de vorbele sale. „Dacă toți eroii o fac, atunci nu-i nimic greșit, nu-i așa?”

<br/><br/>În urma celor spuse, acesta mormăie din nou, își înșfacă satârul cel zdravăn și se face nevăzut în pădure."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_1000_RadiantCreeps_LocNonHeroName"		"Creep Radiant"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_1001_DireCreeps_LocFieldNotes"		"Mă aflu la Capul Mistrețului, o mică tavernă din Hauptstadt, când Frug, barbarul, intră trântind ușa. Sub braț are un cap care pare să poarte o mască din os.

<br/><br/>„Mi-ajunge ăsta să intru AICI?”, îl întreabă el nervos pe crâșmar. „Că-n toate crâșmele pentru eroi mi se spune că nu-i destul.”

<br/><br/>Ușor precaut, crâșmarul îi spune lui Frug că poate lua loc unde dorește. După ce își ia o halbă de bere și se trântește la o măsuță, decid să risc o nouă discuție cu el.

<br/><br/>„Ah, tu ești”, mormăie. „Să știi că m-am gândit la ce-ai zis și am hotărât că o să o las baltă cu tipii bățoși. Asta dacă nu cumva o caută ei cu lumânarea.”

<br/><br/>„Acum mă ocup de ăștia.”

<br/><br/>Rânjește mândru și arată spre craniul mascat pe care-l adusese. Atât masca, cât și rana de unde-l retezase sunt imagini greu de uitat.

<br/><br/>„Și ăștia nu-s calici cu aurul”, adaugă Frug zâmbind.

<br/><br/>Îi explic că uciderea <i>altor</i> creaturi și jefuirea cadavrelor <i>lor</i> nu diferă cu mult de ceea ce făcea anterior.

<br/><br/>„Pe unii nu-i poți mulțumi nicicum!”, urlă Frug. „Lasă-mă să-mi văd de băutură!”

<br/><br/>Așa și fac. Cine știe ce-ar face Frug pentru galbenii din punga mea."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_1001_DireCreeps_LocNonHeroName"		"Creep Dire"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_1002_Courier_LocFieldNotes"		"Daz Cradle strânge cu lopata bălegarul lăsat în urmă de unul dintre sutele de măgari mici și zdraveni care pasc iarba verde de pe numeroasele pajiști bine întreținute ale Crescătoriei de Curieri a lui Cardle. Observă că mă aproprii, se sprijină ușor pe lopata sa și își șterge fruntea.

<br/><br/>„Te interesează un curier?” mă întreabă. „Clienții mei sunt de regulă mai zdraveni decât tine.”

<br/><br/>Îi spun că vreau doar să-i adresez câteva întrebări despre afacerea sa, iar acesta acceptă cu bucurie să purtăm o conversație, însă doar dacă iau o lopată pentru a-l ajuta cu munca sa.

<br/><br/>„Mereu e cerere pentru curierii mei”, declară mândru în timp ce-și umple lopata. „Norocul meu e că se înmulțesc într-o veselie.”

<br/><br/>„Am clienți care revin de mai multe ori în aceeași zi”, îmi spune. Pune succesul afacerii sale pe seama a două reguli pe care nu le încalcă niciodată: să se asigure că animalele sunt zdravene și sănătoase și să nu-și întrebe niciodată clienții la ce au de gând să folosească animalele.

<br/><br/>Mângăie un curier și îl hrănește cu o îmbucătură din buzunarul său. E clar că îi pasă de animale. Nu menționez ce s-ar putea întâmpla cu acestea după ce sunt vândute."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_1002_Courier_LocNonHeroName"		"Curier"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_1003_Tormentor_LocFieldNotes"		"„Ciudat, nu-i așa?”, spuse Gren, chiorându-se în lumina soarelui la cutia uriașă, prinsă în lanțuri, dar care cumva plutea deasupra unei creste din apropiere. „Pur și simplu m-am trezit cu chestia asta. Nu știu cine a pus-o acolo sau de ce.”

<br/><br/>Cutia era într-adevăr ciudată. Plutea sus în aer, strălucind, cu un cerc nebulos în jurul său. Fermierii din satul lui Gren au fost nedumeriți când a apărut. Apoi s-au temut. Iar frica îi împinge pe oameni să facă lucruri nechibzuite.

<br/><br/>„Soțul meu, Shev, să-i fie țărâna ușoară, a adunat câțiva alți fermieri ca s-o dea jos”, mi-a spus ea. „Pe Shev nu-l prea ducea capul, dar am sperat că unul dintre ceilalți inși va găsi soluția.”

<br/><br/>N-au reușit. Furci, pietre, topoare, nimic din ce au aruncat în chestia aia nu a putut să o distrugă. Mai rău, propriile atacuri s-au întors cumva asupra lor, ucigând-i pe fermieri. Acum, Gren are grijă singură de culturile ei. Și cubul?

<br/><br/>„Nu face rău nimănui”, a spus ea. „Ei bine, cu excepția idioților care au încercat să-l distrugă. În plus, m-a scăpat de Shev, așa că există și părți bune în toată povestea asta.”"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_1003_Tormentor_LocNonHeroName"		"Oprimator"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_1004_Roshan_LocFieldNotes"		"„Roshan? Oh, poate fi ucis, nicio problemă”, se lăudă războinicul cărunt Barrios. Întoarse cu singurul braț rămas proțapul pe care prăjea un iepure. „Dar dă-mi voie să-ți spun, nu se lasă doborât așa ușor.”

<br/><br/>Barrios a făcut parte cândva din banda celor Cinci Stacojii, o grupare notorie de mercenari care fusese angajată de consiliul orașului Krimwohl pentru a răpune creatura antică. Fiind un grup puternic, aceștia au lovit repede, dar Roshan a lovit mai tare. Doar doi dintre cei Cinci Stacojii au scăpat din bârlogul creaturii, unul rămânând cu sechele pe viață. Roshan a supraviețuit.

<br/><br/>Barrios s-a întors în Krimwohl învins, dar mai priceput decât fusese inițial. De data aceasta, și-a adunat un contingent mult mai mare de războinici, magi și eroi. Promisiunea gloriei, comorilor lui Roshan și unei recompense generoase din cuferele din Krimwohl le-au dat speranțe. Totuși, a fost nevoie de toate vrăjile și lamele pentru a răpune, în cele din urmă, fiara. Brațul lui Barrios a fost cea mai mică dintre pierderile lor.

<br/><br/>„Dar nu degeaba i se spune Roshan Nemuritorul blestemat”, oftă războinicul. „Până ne-am întors în Krimwohl, el a reapărut ca și cum n-am fi zgâriat nici măcar un solz de pe corpul său.”

<br/><br/>„Nu am primit niciodată recompensa aia”, a mormăit el, agitând focul."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_1004_Roshan_LocNonHeroName"		"Roshan"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_100_Tusk_LocFieldNotes"		"„Nici nu mi-ai pune probleme”, a spus Tusk în râs când l-am bătut prima dată pe umăr. „Nu mă bat cu tine, elf micuț. N-ar merita.”

<br/><br/>Probabil că, în mod prostesc, îi întrerupsesem băuta în timp ce stătea într-o berărie zgomotoasă din Cobalt, orașul înghețat. Ochii i s-au ațintit spre mine, iar apoi la pumnul înmănușat pe care-l încleșta și descleșta. Cealaltă mână nu s-a depărtat mult de halba masivă din fața lui.

<br/><br/>Când i-am explicat că nu am venit pentru o bătaie, ci că speram să scriu despre faptele lui, a izbucnit în râs.

<br/><br/>„Ce rost are? Toată lumea cunoaște deja faptele lui Tusk”, a spus el bătând în masă pentru o altă bere. „Cel mai bun luptător din Tărâmul Înghețat. Cel mai bun luptător de pretutindeni.”

<br/><br/>Aceste cuvinte au atras atenția unui trol din apropiere, care, pufnind cu dispreț, s-a proțăpit în fața lui Tusk. A fost o idee proastă. Mai repede decât te-ai aștepta, luptătorul bestial a sărit de la masă. Și mai repede, îl lovi pe adversarul său suficient de tare încât am auzit șapte trosnituri distincte, pe care nu cred că ar trebui să le scoată un singur craniu de trol. Mulțimea, adineauri zgomotoasă, a amuțit. Tusk s-a uitat în jur după un alt adversar. Orice alt adversar. Nu puteam să-mi dau seama dacă era nerăbdător sau disperat. Oricum ar fi, nu a apărut niciunul.

<br/><br/>„Nu-s cine știe ce lupte pe aici”, a mormăit Tusk, dezamăgit. Și, rostind asta, s-a ghemuit sub forma unei mingi albe și s-a rostogolit afară, în frig."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_100_Tusk_LocHeroName"		"Tusk"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_101_SkywrathMage_LocFieldNotes"		"Dacă ar fi să aleg un cuvânt pentru a-l descrie pe magul cunoscut sub numele de Dragonus, acela ar fi „impresionant”, deși „posac” ar fi o a doua alegere decentă.

<br/><br/>El păzește Cuibarul Ghimpilor din Cuibul Spectral când îi cer să-mi acorde un moment din timpul său. Dragonus refuză să-mi răspundă, iar un trecător binevoitor îmi sugerează să mă întorc când are loc schimbarea gărzii, șapte ore mai târziu. Când mă întorc în sfârșit, Dragonus este înlocuit de un păsăroi nezburător solid, pe nume Grackle.

<br/><br/>„Nezburătorii sunt la fel de competenți și de respectați ca nobilii”, a spus trăgând ușor aer în piept, ca și cum gura sa ar fi străină de minciuni.

<br/><br/>Dragonus, Skywrath Mage, mărșăluiește cu ostentație în timp ce vorbește. Se pare că nu se consideră niciodată plecat de la datorie. Cel puțin, își petrece timpul liber vorbind doar despre datorie.

<br/><br/>„Păzirea reginei este cea mai înaltă chemare la care cineva poate aspira”, îmi spune el.

<br/><br/>„Adevărata regină”, clarifică el. „Cuibul Spectral este acum condus de conducătoarea sa de drept”, vocea lui răsună prin sălile maiestuoase ale Cuibului. De data aceasta îl cred. Pentru prima dată, îi surprind o sclipire în ochi și conturul extrem de fin al unui zâmbet de mândrie."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_101_SkywrathMage_LocHeroName"		"Skywrath Mage"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_102_Abaddon_LocFieldNotes"		"Nu m-am apropiat niciodată de Izvorul Avernus. Puțini o fac. Nu este o fântână obișnuită, ci o fisură aflată sub donjon, din care se scurge o ceață groasă și neagră ca cerneala de calamar.

<br/><br/>Se spune că, dacă inspiri din ea, vei căpăta puteri și viziuni ciudate. Se mai spune că enigmaticul Lord Abaddon a inhalat atât de mult, încât este mai mult ceață decât uman. Deci, pentru a cunoaște misterul, trebuie să cunoști ceața. Problema este că preoții care o păzesc trebuie să te lase să intri, și nu o fac.

<br/><br/>Așa că am apelat la cea mai bună alternativă: am vorbit cu cei care intraseră.

<br/><br/>O femeie de serviciu a inspirat puțin, iar de atunci nu a mai închis un ochi, și doar își visează necontenit propria moarte. Un cavaler căruia i s-a permis o dată să „guste”, acum lovește porțile donjonului cu pumnii până-i dă sângele, cerșind mai mult.

<br/><br/>Cum e ceața? Conform relatărilor lor: rece și... conștientă. Ca un străin care îți cotrobăie prin creier și care uneori îți lasă o strălucire în urmă.

<br/><br/>Cât despre Abaddon? Ce a obținut din asta este o chestiune între el și ceață. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_102_Abaddon_LocHeroName"		"Abaddon"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_103_ElderTitan_LocFieldNotes"		"În timp ce mă aflam sus pe un platou stâncos și scăldat de soare din Pustietățile Haosului, m-am oprit la umbra unui afloriment stâncos. Spre surprinderea mea, acesta adăpostea mai multe picturi murale, ai căror pigmenți erau la fel de crăpați și vechi precum peisajul.

<br/><br/>La o primă vedere, păreau să ilustreze un mit al creației. Cele mai vechi picturi prezintă siluete titanice care modelează munți și umplu oceanele, ca și cum universul în sine ar fi făcut din lut. 

<br/><br/>Apoi se observă cum cea mai mare dintre siluete sfărâmă lumea în urma a ceea ce pare să fie un accident. În mod repetat, restul picturilor realizate de alți artiști întruchipează cum acest personaj asamblează la loc cu meticulozitate fragmentele luate de cine știe unde. În tot acest timp, figuri mici par să se agite la margini, fiind poate chiar artiștii. Am trasat una dintre picturi cu degetul, iar platoul pe care mă aflam s-a cutremurat. Probabil o coincidență.

<br/><br/>Și-apoi mi-am dat seama: acesta nu era un mit al creației, ci un avertisment. Indiferent cine erau acești artiști și indiferent ce s-a întâmplat cu ei, mesajul lor a dăinuit perfect de-a lungul mileniilor: „ATENȚIE: ȘANTIER”. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_103_ElderTitan_LocHeroName"		"Elder Titan"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_104_LegionCommander_LocFieldNotes"		"Maiestuosul Palat Imperial din Coridorul de Piatră se înalță deasupra orașului, o lucrare nouă și meticuloasă din piatră care acoperă secțiunile distruse de Hoarda Abisală cu ani în urmă. De asemenea, o noutate: un gard zdravăn de fier înconjoară structura.

<br/><br/>Împăratul Galanius este ocupat (în jargonul împăraților: „prea important pentru a vorbi cu un scrib”), dar majordomul palatului, o oficialitate pe nume Lorath, își rupe puțin din timpul său pentru mine.

<br/><br/>„Orașul se află încă în proces de reconstrucție, după atâția ani”, spune el. „Dar nu ar fi existat nimic de reconstruit și nimeni care să-l reconstruiască, dacă nu ar fi fost Tresdin.”

<br/><br/>În calitate de comandant al lăudatei Legiuni de Bronz a orașului, Tresdin jucase un rol esențial în alungarea demonilor care asediaseră orașul. Atunci când Legiunea șovăia, ea l-a provocat pe conducătorul Hoardei Abisale la luptă. Deși șansele de izbândă erau practic inexistente, Tresdin câștigase.

<br/><br/>„Odată învins liderul lor, hoarda a fost trimisă înapoi în Abis”, spuse Lorath.

<br/><br/>El a adăugat că a văzut-o luptându-se corp-la-corp cu inamici înverșunați și alungând trupe întregi de invadatori. Desigur, din punctul său de observație de sus, din turn.

<br/><br/>„A plecat să se răzbune pe cei care ne-au distrus orașul, dar, în cazul în care Coridorul de Piatră va avea nevoie vreodată de un apărător, Tresdin va fi aici.”"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_104_LegionCommander_LocHeroName"		"Legion Commander"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_105_Techies_LocFieldNotes"		"Sunetul înăbușit al exploziilor din depărtare devenea tot mai puternic pe măsură ce înaintam prin Ținuturile Amărăciunii. Urmele de pârjol și craterele din terenul nisipos marcau și ele calea. Se pare că angajarea unei călăuze care să mă ajute să dau de brejii cunoscuți drept Techies nu era necesară. Asta era bine, deoarece cea pe care o luasem cu mine călcase pe o mină și fusese aruncată în aer nu cu mult timp în urmă.

<br/><br/>Într-un final, am dat de ei în timp ce se jucau cu niște fire conectate la o ladă mare din lemn din care curgea praf de pușcă.

<br/><br/>„Hei, vrei să vezi ceva făcând bum?”, a cârâit cel mai mare din grup.

<br/><br/>„Dacă nu, ar fi bine să te uiți în altă direcție”, a murmurat cel costeliv, care rodea un trabuc.

<br/><br/>Le-am explicat că mi-ar face mare plăcere să văd o explozie dacă îmi vor răspunde mai întâi la câteva întrebări.

<br/><br/>„De obicei, ăsta-i răspunsul la toate întrebările”, a spus cel costeliv înainte de a arunca o sferă de metal ruginit peste o dună. Explozia ce a urmat i-a făcut pe toți să râdă isteric.

<br/><br/>Am insistat și i-am întrebat ce i-a determinat să se alăture luptei pentru antici.

<br/><br/>„Ce-i ăla antic?”, s-a auzit dintr-un butoi purtat de cel mare în spinare."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_105_Techies_LocHeroName"		"Techies"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_106_EmberSpirit_LocFieldNotes"		"„Tu nu ești un războinic”, spuse Xin, războinicul înflăcărat, cu o voce profundă și liniștită.

<br/><br/>Am bâiguit că într-adevăr nu sunt. Rătăcisem zile întregi prin Munții Bocetelor căutând Fortăreața Flamelor, nu ca să învăț să lupt, ci să aflu mai multe despre <i>el</i>. Din fericire, Xin, Ember Spirit, nu s-a simțit jignit.

<br/><br/>„Cunoașterea este la fel de vitală,” spuse, poftindu-mă să iau loc. „Hrănește mintea.”

<br/><br/>M-am așezat ușor la distanță. Nu părea răuvoitor, dar radia o căldură greu de suportat.

<br/><br/>Xin mi-a povestit cum, în viața de om, studiase deopotrivă războiul și poezia. Prin înțelepciune și forță, stăpânise arta cea tainică a Legăturilor Flăcării Protectoare. Apoi a căutat să-i învețe și pe alții. Dar vestea s-a răspândit prea repede și a ajuns la urechile cui nu trebuia.

<br/><br/>„N-am avut nicio șansă. Au fost prea mulți”, spuse el.

<br/><br/>L-au ucis pe Xin, dar moștenirea lui l-a inspirat pe Celestul Arzător, care l-a readus ca Ember Spirit. Apoi mi-a vorbit despre înțelepciunea focului. Cuvintele sale erau ca însuși focul arzând: imposibil de prins, dar și mai greu de uitat."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_106_EmberSpirit_LocHeroName"		"Ember Spirit"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_107_EarthSpirit_LocFieldNotes"		"Kaolin șade cu picioarele încrucișate pe o stâncă din vârful unei coline verzi care veghează peste o mină săracă de corindon. În timp ce scarpină bărbia unui pui de stryder Archtyrex, blândețea sa pare nepotrivită pentru statura-i masivă. Cumva, totuși, este exact așa cum te-ai aștepta să fie.

<br/><br/>În timp ce vorbim, Kaolin folosește o forță nevăzută pentru a mișca o piatră în zigzag după care aleargă puiul de stryder. E adorabil, fără doar și poate.

<br/><br/>El fusese cândva un mare general ale cărui realizări au fost imortalizate în piatră. Dar jadul care se scurgea prin acel sol purta și spiritul pământului. Acel spirit a pătruns în statuia lui Kaolin. Cunoscut acum ca Earth Spirit, acesta are o conștiință care transcende forma sa de piatră.			 

<br/><br/>„Cunoașterea mea izvorăște din forțele primordiale care au modelat acest ținut până în străfundul mărilor”, mi-a spus el. 

<br/><br/>Noul său scop: „Protejarea celor lipsiți de apărare. Nimicirea celor care trăiesc numai pentru a distruge.”

<br/><br/>Când mă ridic ca să mă întind, porțiunea de stâncă pe care mă aflam se prăbușește brusc. Cad, țipând din toți rărunchii și rugându-mă la toți zeii care-mi vin în minte. Dar, apoi, căderea mea este inversată ușor, până când ajung din nou în fața lui Kaolin.

<br/><br/>„Cu toții ne tragem din pământ, dar nu te vei întoarce astăzi acolo”, mi-a spus el, zâmbind.

<br/><br/>Îi mulțumesc din suflet și, sătul de stânci pentru o singură zi, îl las să mediteze în voie."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_107_EarthSpirit_LocHeroName"		"Earth Spirit"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_108_Underlord_LocFieldNotes"		"Chiar și după ani de reconstrucție, încă există cartiere întregi în Coridorul de Piatră aflate în ruină după ce au fost distruse de Hoarda Abisală. Nu am fost surprins să aflu că acestea erau cartierele mai sărace, cele lipsite de comercianți bogați sau nobili ambițioși care sperau să fie lăudați drept salvatori. Dar am știut mereu că oamenii amărâți stau cel mai bine cu memoria, așa că m-am îndreptat chiar către aceste cartiere.

<br/><br/>Locuitorii erau mai mult decât dornici să vorbească, inclusiv soldații mutilați, care fuseseră suficient de norocoși să supraviețuiască acelei bătălii. Cu mare dispreț, au vorbit despre aroganța Legiunii de Bronz și despre decizia ridicolă a acesteia de a le spune cetățenilor să rămână în casele lor. Și-au înțeles greșeala când Vrogros, mai mare decât orice car blindat, a sfâșiat zidurile orașului de parcă erau din hârtie.

<br/><br/>Au spus că Underlord nici nu s-a sinchisit de săbii, săgeți și baliste. Când l-au lovit, unul a spus: „Sună de parcă zgâriem pietre cu oțelul”.

<br/><br/>Apoi Vrogros a deschis un portal. Nimeni dintre soldați, nici măcar unul, nu a îndrăznit să continue povestea mai departe. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_108_Underlord_LocHeroName"		"Underlord"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_109_Terrorblade_LocFieldNotes"		"Reținut de peceți și lumânări, drăcușorul purpuriu plutește deasupra pentagramei pe care mi-o închiriase un vrăjitor lacom pentru următoarea oră. După ce și-a folosit vraja de invocare, vrăjitorul a plecat pentru a se ocupa de alți clienți.

<br/><br/>Nu vorbesc perfect limba ozkavosh, dar înjurăturile tind să se remarce în orice limbă. În cele din urmă, drăcușorul îmi spune de ce ființele demonice se tem atât de mult de Terrorblade. 

<br/><br/>Chiar și lorzii demoni de la care a furat nu l-ar înfrunta pe cont propriu. Au făcut un pact infernal pentru a lupta împreună împotriva lui. Și-au trimis toți Paznicii Mâniei, dar niciunul nu s-a întors. 

<br/><br/>Învolburat de puterea obținută din secătuirea forțelor vitale diabolice ale acestora, Terrorblade nu putea fi înfrânt. Doar putea fi trimis în Gheenă cu un portal, o închisoare cunoscută drept Iadul Iadurilor. Dar nici asta nu a reușit să-l țină pentru mult timp.

<br/><br/>Drăcușorul urma să-mi arate un fragment scânteietor pe care îl furase din ruinele Gheenei după ce Terrorblade o spulberase. Dar atunci am strănutat și am stins lumânările, izgonindu-l (cel puțin asta sper, deși e posibil să-l fi eliberat). Tot era bine. Încerca să mă convingă să semnez niște chestii pe care nu mă sinchisisem să le citesc și nu mai avea mult și făcea rost de semnătura mea. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_109_Terrorblade_LocHeroName"		"Terrorblade"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_10_Morphling_LocFieldNotes"		"„Doamna primar te va primi acum”, spune asistentul cu o voce răgușită, arătând spre o ușă de stejar din partea de nord a salonului în care stăteam și așteptam.

<br/><br/>Micul sat Roseneath a fost ultimul loc unde a fost zărită ființa enigmatică, cunoscută doar sub numele de Morphling. Era slab populat, nu am văzut niciodată mai mult de o persoană la un moment dat.

<br/><br/>Pășesc într-o încăpere cu parfum de lavandă în timp ce doamna primar intră în cameră pe o altă ușă, din partea de est. Dăm mâna. A ei este transpirată.

<br/><br/>„Nu pune prea multe întrebări despre Morphling”, mă avertizează ea cu o voce surprinzător de joasă.

<br/><br/>Creatura sosise acum câteva zile și a fost atacată instantaneu de sătenii înfricoșați. Creatura s-a apărat, dar a avut grijă să nu rănească pe nimeni, spune doamna primar. În cele din urmă, și-au dat seama că n-are intenții rele și nu s-au mai luptat.

<br/><br/>„Ce-a fost, a fost”, spune doamna primar. „Acum, am alte treburi de care să mă ocup.”

<br/><br/>Se întoarce spre ușa pe care intrase. O deschide și văd cadavre dincolo de ușă. Zeci de morți, umflați, înecați. Fața ei licărește și văd cu groază cum ia forma chipului meu."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_10_Morphling_LocHeroName"		"Morphling"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_110_Phoenix_LocFieldNotes"		"Trecusem prin trei orașe despre care se spunea că Phoenix le vizitase, dar cenușa lăsată în urmă nu-mi era de mare ajutor. Chiar dacă nu întâlnisem niciun Phoenix urmându-i traseul, în schimb, aveam cenușă din belșug. Orașe întregi transformate în praf: grinzi arse, ziduri de granit sfărâmate. Cât despre unde dispăruseră oamenii, aveam o bănuială. Printre mormanele de ruine mari cât casele se aflau și grămezi mai mici de cenușă, pe stradă. Interviuri, clar, nu mai prindeam. Trebuia s-o iau pe calea academică. 

<br/><br/>Așa am ajuns, 19 etaje sub pământ, în Arhivele Violete, unde am găsit dosarul despre care vorbise trupa de scotocitori: un teanc de foi legate, cu o gravură pe copertă reprezentându-l pe Phoenix. Era încuiat într-o cutie groasă, imposibil de ridicat, făcută dintr-o piatră de culoare fumurie, ca un diamant opac, brăzdată de urme de arsură pe toate fețele. 

<br/><br/>Dosarul începea cu ipoteze despre distanța minimă de siguranță și despre ce minerale exotice ar putea stăvili pasărea de foc și proveniența acestora. Restul era aproape indescifrabil, simboluri și numere alături de fraze precum „rata de combustie” sau „coeficientul de incandescență”, pe pagini pârjolite.

<br/><br/>Cutia fusese găsită, intactă în mod miraculos, în mijlocul unui crater de sticlă, într-un câmp de rocă topită. Probabil cercetătorii subestimaseră acea „distanță minimă de siguranță.” Dar trebuie să recunosc: cutia e lucrată cu măiestrie. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_110_Phoenix_LocHeroName"		"Phoenix"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_111_Oracle_LocFieldNotes"		"Se spune adesea că viața îi favorizează pe cei îndrăzneți. Dar, după cum au realizat Sfetnicii lui Cymurri în timp ce se confruntau cu distrugerea lor finală, viața îi favorizează de fapt pe cei pe care ea îi alege.

<br/><br/>Nerif, Oracle, a fost cel mai recent dintr-un lung șir de oracole care îl slujeau pe Regele Idol, dar, în loc să prezică viitorul așa cum au făcut-o ceilalți, părea să aibă puterea de a-l modela. Hotărât să cucerească noi ținuturi, ultimul Rege Idol credea că Nerif este o armă secretă. Având un subaltern alături care putea altera voința realității, el n-avea să mai piardă nicio bătălie.

<br/><br/>Până într-o zi când Nerif a refuzat să prezică victoria.

<br/><br/>„Pur și simplu i-am spus regelui că șansele de a triumfa sau a fi învins erau egale”, mi-a zumzăit vocea lui în cap.

<br/><br/>Și așa s-a și întâmplat. Unii soldați au murit, iar alții au supraviețuit. Bătălia a fost câștigată și pierdută în același timp. Realitatea s-a împărțit în două, ca mintea combatanților. Apoi s-a împărțit din nou. Și din nou.

<br/><br/>Oare Nerif a modelat acel viitor, creând infinite realități conflictuale pentru a-l distruge pe Regele Idol și a se elibera? Se pare că nici el însuși nu știe.

<br/><br/>„Nu văd trecutul, ci doar viitorul”, a spus el.

<br/><br/>În ceea ce privește viitorul meu... având în vedere soarta fostului său stăpân, aș prefera să nu știu. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_111_Oracle_LocHeroName"		"Oracle"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_112_WinterWyvern_LocFieldNotes"		"„N-am cum să aleg doar una”, mint eu.

<br/><br/>Auroth mă întrebase dacă i-am citit operele, iar, când am mințit și am spus că le-am citit, m-a întrebat care dintre poeziile ei era preferata mea.

<br/><br/>A trebuit să mint. Nu străbătusem tundra sterpă din Ținuturile Înghețate doar pentru a o jigni pe Winter Wyvern și a o face să mă înghețe de vie. (Voi muri oricum de frig și fără ajutorul ei, dacă nu găsesc un foc cât de curând.)

<br/><br/>De asemenea, nici nu-i pot spune că i-am evitat poeziile pentru că recenziile erau usturătoare. Din păcate, Auroth își putea demonstra adevăratele abilități pe câmpul de luptă, oricât de mult ar dori ea să creadă altfel.

<br/><br/>„Ar trebui să colaborăm”, sâsâi ea cu speranță. „Rar dai de un coleg autor pe aici.”

<br/><br/>În ciuda comportamentului plin de căldură, respirația ei mă îngheța până în măduva oaselor. Am aprobat din cap cu putere pentru a distinge acordul meu de permanentul dârdâit.

<br/><br/>Ea rânjește cu toți dinții, iar aripile ei de piele scârțâie când le întinde, acoperind întreaga lățime a vastei sale biblioteci. Îmi face cu ochiul. „Excelent”, spune ea, înainte de a zbura pe o fereastră masivă. „Ce ar fi să găsesc ceva impresionant despre care să scriem?”"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_112_WinterWyvern_LocHeroName"		"Winter Wyvern"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_113_ArcWarden_LocFieldNotes"		"„Frații sinelui nu știu ce disperare provoacă”, spune ființa atemporală care stă alături de mine.

<br/><br/>Zet, Arc Warden, stă alături de mine lângă niște coloane de piatră, sfărâmate și arse. O baltă dintre coloane, înconjurată de sânge și viscere, strălucește slab.

<br/><br/>Zet are nevoie de un moment pentru a examina pagubele. Un profund sentiment de dezamăgire străpunge ceea ce părea a fi un stoicism nemărginit.

<br/><br/>Îmi explică faptul că a făcut cândva parte dintr-o unitate mai mare pe care o numește „Întregul”. Când universul a fost creat, acel întreg mai mare a fost cumva fragmentat, iar două dintre frânturile sale – „frații” lui Zet, Dire și Radiant – s-au luptat pentru a pune stăpânire pe univers și a subjuga întreaga existență pentru a-și deservi interesele.

<br/><br/>„Acest lucru nu trebuie permis”, avertizează el. „Sinele a mai capturat frații sinelui și înainte. Iar sinele o va face din nou.”

<br/><br/>Numai prin stăpânirea părților beligerante, spune el, armonia poate reveni în cosmos. Și dacă nu reușește?

<br/><br/>„Dizarmonia nu poate triumfa”, spune el. „Niciunul dintre frați nu poate triumfa. Trebuie să fie uniți, altminteri trebuie distruși.”

<br/><br/>M-aș ruga zeilor ca Zet să reușească să restabilească Întregul. Numai că tocmai vorbeam cu unul și acesta părea că se ocupă deja de asta."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_113_ArcWarden_LocHeroName"		"Arc Warden"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_114_MonkeyKing_LocFieldNotes"		"Deși zeii au o putere nemărginită, ei nu sunt binecuvântați și cu o răbdare nelimitată. Nu că lui Sun Wukong i-ar păsa de asta. Pentru Monkey King, crearea haosului reprezenta chiar propria-i recompensă, o recompensă pentru care plătise un preț scump.

<br/><br/>Sperasem să-l întreb despre penitența sa: o jumătate de mileniu țintuit sub un munte pentru că îi enervase puțin prea mult pe zei. Dar Sun Wukong era chiar mai șiret decât relatau istorisirile despre el.

<br/><br/>L-am văzut pentru o clipă cocoțat între ramurile cu frunze din vârful unui copac înalt. Apoi, l-am zărit zbenguindu-se printr-o pădurice înainte de a dispărea imediat într-un pâlc de copaci, care jur că nu era acolo adineauri. A fost totul o iluzie? O nălucire?

<br/><br/>Și, mereu, dar mereu, o armată de maimuțe blestemate, care strigau, gâfâiau, îmi apucau notițele și îmi furau toate creioanele nenorocite înainte de a dispărea din nou. Cel puțin s-au abținut să arunce cu excremente în mine. Cu excepția uneia, care cred că a făcut-o doar pentru că știa că mă deranjează.

<br/><br/>A fost sincer obositor și, după doar câteva zile pe teren, a trebuit să recunosc: mă depășea. Dacă Monkey King i-a exasperat pe zei, ce așteptări mai puteam avea eu?"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_114_MonkeyKing_LocHeroName"		"Monkey King"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_119_DarkWillow_LocFieldNotes"		"Hipodromul din Spira Albă este pe jumătate plin de bețivi netrebnici de orice speță, care aclamă sau înjură în timp ce curierii se întrec pe traseu.

<br/><br/>În primele rânduri, o zăresc pe Mireska Sunbreeze, cunoscută mai bine sub numele de Dark Willow, care urmărește evenimentul cu răceală, cu un bilet de pariu în mână. Mă vede uitându-mă la ea și zboară către mine.

<br/><br/>„Un loc periculos pentru cineva ca tine”, spune ea cu o voce suavă, dar puțin amenințătoare. „Ai grijă să nu te trezești cu un cuțit în spate.”

<br/><br/>Îi spun bâlbâit că de fapt venisem să o văd. În timp ce vorbesc, un mic spirit plutește spre ea și îi înmânează o monedă, pe care aceasta o acceptă făcând cu ochiul.

<br/><br/>„Nu sunt prea multe de spus, ce-i drept”, spune Mireska. „Părinții mei au fost niște tâmpiți și nesuferiți, nu intru în detalii, așa că mi-am luat zborul.”

<br/><br/>Spiritul îi aduce o altă monedă.

<br/><br/>„Chestia e că în lumea asta fiecare trebuie să-și găsească propria plăcere”, spune ea și face din nou cu ochiul.

<br/><br/>Acum, spiritul îi aduce o pungă plină de monede. O pungă de monede foarte cunoscută. Îmi duc mâna la centură și observ că dispăruse. Când mă uit înapoi la locul unde stătuse Mireska acum un moment, ia-o de unde nu-i."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_119_DarkWillow_LocHeroName"		"Dark Willow"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_11_ShadowFiend_LocFieldNotes"		"Cavalerii Câmpiilor de Bazalt sunt un ordin mândru și nobil. Și, din câte se pare, unul destul de mic. Cunoscut pentru curățarea neobosită a Câmpurile Carnagiului de nemorți și demoni, sunt șocată de numărul lor mic.

<br/><br/>„Salut și bine ai venit”, spune generalul lor, Endalor, în timp ce străbate pârloagele ca să mă întâmpine la marginea taberei lor. „Sper că ai avut parte de o călătorie fără peripeții.”

<br/><br/>După o mulțime de formalități, îl întreb despre Nevermore, Shadow Fiend. La auzul acestui nume, atitudinea sa plină de siguranță trădează o urmă de îndoială, dar generalul își revine imediat.

<br/><br/>„A fost o bătălie de care sper să nu mai am parte vreodată”, a spus el. „Ne-am aruncat din toate părțile asupra bestiei blestemate. Din păcate, forma sa umbroasă a respins orice fel de asalt”.

<br/><br/>Endalor a vorbit despre cum au fost răpuși aproape toți, pe rând, Nevermore revendicându-le sufletele unul după altul. O sută de oameni i-au dat piept. Cei zece cavaleri rămași în această mică tabără sunt toți cei care au supraviețuit.

<br/><br/>„Jurământul meu îmi interzice să mă eschivez”, spune el plecându-și capul. „Bestia ne-a obligat să ne retragem. Este singurul dușman pe care încă nu l-am învins.”

<br/><br/>„El rămâne singurul dușman pe care sperăm să nu-l mai întâlnim vreodată.”"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_11_ShadowFiend_LocHeroName"		"Shadow Fiend"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_120_Pangolier_LocFieldNotes"		"Clienții dintr-un bar banal din Spira Albă mă delectau cu povești despre aventurile lui Donté Panlin, chiar înainte ca spadasinul însuși să-și facă apariția.

<br/><br/>„Am auzit că mă cauți”, a tors în timp ce mi-a făcut cu ochiul și și-a ridicat ușor din pălărie în semn de salut. „Ce nu mi-au zis e cât de NĂUCITOARE ești. Donté Panlin, la dispoziția ta.”

<br/><br/>S-a plecat foarte jos, mi-a luat mâna, iar apoi a sărutat-o înainte să se pună pe scaunul din fața mea. N-ar fi exagerat dacă aș zice că ceilalți de la masă aproape că au leșinat.

<br/><br/>„Poate ai dori să afli cum am reușit să răpun un uriaș?”, a croncănit Panlin. „Sau poate cum am răpus un dragon? Dragoni? Demoni? Despoți?”

<br/><br/>A mimat lupte mărețe în timp ce relata în detaliu nenumărate povești despre monarhi salvați, sate salvate, monștri înfrânți, fiecare mai minuțioasă decât cea anterioară. Auzisem deja câteva dintre acele povești, dar versiunile lui Donté oscilau între „exagerări nebune” și „minciuni flagrante”.

<br/><br/>E clar că Pangolier are parte de mulți admiratori. Dar nimeni nu-l admiră mai mult pe Donté Panlin decât Donté Panlin."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_120_Pangolier_LocHeroName"		"Pangolier"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_121_Grimstroke_LocFieldNotes"		"În templul central, lipsit de viață, din Ashkavor se găsește o piatră însemnată cu o rună. Aceasta e înnegrită cu cerneală uscată și păcate vechi, genul de artefact care strigă în tăcere: „lucruri neplăcute au avut loc aici.”

<br/><br/>Ca să fiu mai precis, aici se desfășura cândva un ritual sacru: practicanții obișnuiau să o vopsească în cerneală magică pentru a-și uni sufletele cu neamul lor, devenind Înălțații. 

<br/><br/>Toate până când Grimstroke a zărit o oportunitate acolo unde ceilalți au văzut doar o tradiție. Acesta a îmbunătățit cerneala, căutând să-i eleveze puterile și, prin urmare, puterile sale. Oricine i-ar fi stat în cale ar fi urmat să suporte consecințele.

<br/><br/>Așa rescrie el istoria. Acum să eliminăm straturile în care își exagerează măreția și importanța.

<br/><br/>Flămând să se înalțe și mai sus, acesta și-a amestecat cernelile cu sânge divin interzis. O idee proastă, fiindcă era interzis dintr-un motiv întemeiat. Și-a salvat pielea transformând întregul Ashkavor în umbre monstruoase, ștergându-și civilizația cu o singură mișcare de pensulă.

<br/><br/>Acestea sunt niște simple adevăruri. Sunt sigur că i-ar face mare plăcere să mă audă vorbind despre planurile sale grandioase de a redesena lumea în imaginea sa. Dar n-o să fac asta. Deja s-a vărsat destulă cerneală pentru Grimstroke. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_121_Grimstroke_LocHeroName"		"Grimstroke"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_123_Hoodwink_LocFieldNotes"		"Toți ghizii de lângă Tomo'kanul de Lemn mi-au dat același avertisment: „Nu încerca s-o găsești pe Hoodwink.” Așa că asta am și făcut. În schimb, am lăsat-o să mă găsească ea. Am făcut tabără, am întins câteva capcane pe care le-am obținut de la Clockwerk pentru a-i opri pe prădătorii mai puțin inteligenți și, teoretic, pentru a o păcăli pe Hoodwink să creadă că are de-a face cu vreun tembel. Chiar înainte să mă prefac că adorm, o ghindă zburătoare a smuls scoarța stejarului de lângă capul meu.

<br/><br/>Era mai mică decât mă așteptam, arbaleta ei era aproape la fel de mare ca ea. Dar o purta cu mai multă autoritate decât orice membru antrenat al Legiunii de Bronz.

<br/><br/>„Nimeni nu pune capcane în pădurea MEA”, a rânjit ea.

<br/><br/>I-am explicat calm subterfugiul și i-am solicitat un interviu. A acceptat încântată. A vorbit despre mâncarea pe care mi-a luat-o din geantă. Mi-a spus despre galbenii pe care i-a furat din punguța mea. Și mi-a spus despre traseul pe care să-l urmez ca să ies din Tomo'kanul de Lemn înainte să se răzgândească. Mi-a dat și capcanele înapoi, făcute bucăți. Și, sincer, era mai mult decât mă așteptam. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_123_Hoodwink_LocHeroName"		"Hoodwink"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_126_VoidSpirit_LocFieldNotes"		"„Realitatea ta este efemeră”, spune Inai, Void Spirit, care s-a oferit să mă ducă acasă pentru un interviu. Un gest bine venit, dar lipsit de efort din partea sa.

<br/><br/>„E doar una dintr-un număr infinit de realități care se compun și se descompun, atât individual, cât și unele în altele.”

<br/><br/>Acesta este singurul lucru care are sens după ore întregi de vorbit, cel puțin din punctul meu de vedere. De fiecare dată când îl rog să reformuleze sau să clarifice ceva, mă privește nedumerit.

<br/><br/>Ce-am reușit să înțeleg din ce a zis e că Inai călătorește prin realități ca să se asigure că acestea nu deviază de la trecutul lor predeterminat. Dar nu vorbește prea mult despre el, ci e mai interesat de existență în ansamblu. Cuvintele sale i-ar pune în dificultate, fără dubii, chiar și pe cei mai măreți gânditori (iar eu nu sunt unul dintre ei). „Mmhmm”, spun eu, mâzgălind în carnețelul meu.

<br/><br/>După un monolog deosebit de lung, întreabă: „Ai reușit să scrii totul?”

<br/><br/>Mint și îi zic că da. Expresia sa stoică devine puțin sceptică. „Repetă-mi.”

<br/><br/>Încerc să-i repet cât de bine îmi amintesc. „Ăă... ziceai că existența este doar o... recursie iterativă a unor cadre... ontologice, cred... și care se prăbușesc sub propriile... cred că erau epistemice? Iluzii epistemice? Sau deziluzii?”

<br/><br/>După ce pufnește, deschide un portal sub el și se face nevăzut. Unde s-a dus, n-aș putea ghici.

<br/><br/><i>Contradicții</i> epistemice. Asta era."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_126_VoidSpirit_LocHeroName"		"Void Spirit"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_128_Snapfire_LocFieldNotes"		"„Nu e mare scofală să faci chestii care să-ți spulbere dușmanii în aer. Dă-te jos, Mortimer”, spune Beatrix Snapfire.

<br/><br/>Ne aflăm în coliba ei dărăpănată din mijlocul deșertului Nanarak, înconjurate de dispozitive pe jumătate terminate, construite cu unelte semidefecte. I-am atras atenția că șoproanele explodate ale vecinilor ei sugerează că fabricarea muniției nu e atât de simplă pe cât pretinde ea.

<br/><br/>„E simplu pentru oricine are un dram de minte”, își corectează ea afirmația. „Jos, Mortimer. Mai vrei niște ceai, dragă?”

<br/><br/>Uriașul ei animal de companie se oprește în sfârșit din a-mi linge fața suficient cât să refuz oferta. Ceaiul e puțin cam condimentat pentru gustul meu. Totuși, mai bun decât fursecurile, care erau MULT prea condimentate pentru mine.

<br/><br/>„Pe cei de pe-aici nu-i prea duce capul”, zice Beatrix scuturând din cap. „Norocul lor că mă au pe mine și pe Mortimer. Mortimer, JOS!”

<br/><br/>Apoi începe să sudeze o țeavă lungă de metal de un fier vechi și ruginit care, cumva, pare mai bătrân decât ea însăși.

<br/><br/>„Ceea ce uită toți e că pulberea se pune LA SFÂRȘIT”, oftează ea, în timp ce o explozie zdruncină depărtarea."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_128_Snapfire_LocHeroName"		"Snapfire"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_129_Mars_LocFieldNotes"		"„Eram impertinent,” tună Marte, străvechiul Zeu al Războiului, de pe tronul său aurit și maiestuos. „Eram îngâmfat. Porneam războaie doar ca să văd fețele îngrozite ale muritorilor când îi înjunghiam cu sulița.”

<br/><br/>Dacă sala tronului fastuoasă de astăzi e semnul unui Marte mai umil, atunci cu siguranță înainte fusese insuportabil de arogant. Tapiserii imense îmbracă toți pereții, fiecare celebrându-l ca învingător într-o bătălie epică menită să eclipseze toate celelalte bătălii ilustrate pe celelalte tapiserii. Zeci de statui înghesuite, fiecare înfățișându-l pe zeul războiului într-o poziție eroică de luptă, creând impresia că se luptă fără sfârșit cu alte versiuni ale sale în colțurile cele mai îngrămădite.

<br/><br/>Marte vorbește despre cum nu își mai lasă cele mai primitive impulsuri să îl conducă în luptă. Nu mai râvnește la frica și respectul muritorilor. Dar asta nu îl va opri să isce alte războaie.

<br/><br/>„Războiul este necesar”, reverberează vocea lui în sala uriașă. „Acesta demonstrează cine este demn.”

<br/><br/>Vechii zei, spune el, au devenit leneși și slabi. Cu umilința și responsabilitatea dobândite, a decis să își asume povara de a conduce cu o mână de fier peste tot ce vede.

<br/><br/>„Înainte, credeam că trebuie să fiu Regele Zeilor pentru că eram îngâmfat și nebun”, admite el. „Acum, observ că <i>trebuie</i> să fiu... pentru că sunt înțelept.”"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_129_Mars_LocHeroName"		"Mars"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_12_PhantomLancer_LocFieldNotes"		"Azwraith privea cursul liniștit al râului, strângând sulița cu o putere de parcă s-ar fi aflat în luptă. Dar nu avea niciun interes să vorbească despre măiestria sa în lupta cu sulița folosită împotriva lui Vorn, Magul Groazei. 

<br/><br/>Dat fiind că el e singurul care supraviețuise din neamul său în urma măcelului brutal, nu îi puteam reproșa nimic. Întrebarea mea a fost respinsă pur și simplu: „Nu ne interesau războaiele altora. Până când ne-au adus războaiele lor.”

<br/><br/>Apoi și-a îndreptat atenția către apă și abundența de pești care înotau în ea. Mi-a spus care sunt comestibili și care sunt otrăvitori, care se prind ușor și care se zbat. Nu venisem pentru o lecție de ihtiologie, dar încercarea de a schimba subiectul nu a avut sorți de izbândă.

<br/><br/>Așa că am decis să mă bucur de liniștea zilei. Era cât pe ce să ațipesc când am văzut cum Azwraith agită neîndemânatic apa cu sulița, speriind tot bancul de pești către malul opus. Începeam să cred că viața simplă de pescar nu era pentru el… până când o copie a lui a apărut pe malul opus, străpungând trei dintre cei mai comestibili pești cu o singură lovitură. S-au dovedit a fi <i>delicios</i> de comestibili, iar în acea seară ne-am ospătat lângă foc. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_12_PhantomLancer_LocHeroName"		"Phantom Lancer"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_131_Ringmaster_LocFieldNotes"		"A spune despre fierarul acesta că e un munte de om ar fi o insultă adusă munților. Dar uite-l pe acest uriaș plângând, cu pieptul zvâcnind de la sughițuri și suspine. Stăm în atelierul plin de resturi unde meșterește niște piese de schimb pentru Ringmaster.

<br/><br/>„Inițial am zis nu, clar și răspicat. Apoi a scos roata aia blestemată. Următorul lucru pe care mi-l amintesc e că-i dădeam nenorocitele alea de roți dințate, iar eu și cu fiu-miu eram înghesuiți într-un cort la «spectacolul» său.”

<br/><br/>Tremurând, își desface bandajul de la piciorul stâng, transformat în carne vie de la un număr numit „Lamă sau măciucă”, la care participa și publicul. Dar ce l-a mișcat cu adevărat a fost când am adus vorba de fiul său, pe care Cogliostro l-a ales „voluntar” pentru un act de dispariție. A spus că-l va elibera din „cutie” dacă rotițele fierarului vor funcționa. 

<br/><br/>Presupun că au funcționat. A urmat o bătaie la ușă, iar o voce firavă a zis: „Tati?” Fierarul șchioapătă ușor către ușă și o deschide larg. Ce e în fața sa e mai mult mecanism decât băiat. Rotițe zimțate care se învârt, arcuri care scârțâie, foale mici care se umflă. Lucrarea fierarului, folosită pentru a-l chinui în continuare.

<br/><br/>„Cogliostro mi-a spus să te păzesc”, piuie oroarea, cu capul rotindu-se mecanic într-o parte.

<br/><br/>Fierarul plânge. Și da, trebuie să recunosc, și eu la fel. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_131_Ringmaster_LocHeroName"		"Ringmaster"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_135_Dawnbreaker_LocFieldNotes"		"În mod normal, dacă mi s-ar zice „înaintează către lumină”, mi-aș da ochii peste cap și aș cere să discut cu cineva care are mai puțin fler pentru poezii dramatice și poate mai multe informații realiste. Dar fiind vorba de Valora, Dawnbreaker, ea era cel mai apropiat lucru de acea lumină pentru sătenii care locuiesc lângă Codrul Nopții Argintii.

<br/><br/>Ea a intrat în acea pădure întunecată cu doar câteva zile în urmă, iar martori de la kilometri distanță ziceau că au văzut cum sfere luminoase au apărut deasupra copacilor.

<br/><br/>Din fericire pentru această istorisire, nu era doar o altă exagerare a unor săteni cu vise mari care voiau să li se consemneze numele. Obscuritatea Codrului Nopții Argintii a ajutat la urmărirea acestor lumini strălucitoare. Să nu mai vorbesc de cacofonia care se accentua de la loviturile de ciocan date de Valora în lemn, piatră și vrăjmași.

<br/><br/>Înainte de a orbi, din fericire doar pentru o săptămână, am văzut-o succint: o stea vie care zdrobea întunericul din apropiere doar cu voința ei.

<br/><br/>Prea mult întuneric e ceva rău, cred că putem fi de acord cu izgonirea parțială a sa. Dar izgonirea întregului întuneric? Doar o lumină orbitoare tot timpul? Am primit o biată secundă din utopia ei, iar retinele mele nu sunt de acord. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_135_Dawnbreaker_LocHeroName"		"Dawnbreaker"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_136_Marci_LocFieldNotes"		"Mi s-a spus că Marci nu vorbește, fapt care m-a făcut să vreau s-o cunosc cu atât mai mult. Crede-mă, e ceva rar în lumea asta să ai o reputație ca cea a lui Marci fără să te dai mare ca orice dobitoc la fiecare colț de stradă.

<br/><br/>Din fericire, cunoscuții ei erau mai mult decât fericiți să vorbească pentru ea în schimbul câtorva monede. Ne-am întâlnit în Codrul Nopții Argintii, unde și-au relatat amintirile în timp ce Marci pășea prin preajmă, urmărind cu multă atenție copacii pentru a surprinde întoarcerea Prințesei Mirana. Fiecare avea o poveste, una mai grozavă decât cealaltă, și toți pretindeau că au fost martori oculari. Doar cu pumnii goi, sau așa se zvonea, Marci a ucis bandiți, armate și, ocazional, chiar câte un zeu.

<br/><br/>Considerând prezența discretă pe care o avea Marci, bănuiam că erau pure fabulații. Asta până când Marci a fluierat. Până să-mi întorc capul, deja dispăruse în pădure. Cunoscuții ei m-au asigurat că nu e nevoie să o urmăresc, așa că am așteptat cu toții. La puțin timp după aceea, Marci s-a întors plină de sânge, mergând alături de Prințesa Mirana, care era curată ca luna. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_136_Marci_LocHeroName"		"Marci"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_137_PrimalBeast_LocFieldNotes"		"Unii zic că Primal Beast e doar un pui. Privind ruinele fostului sat de pescari numit Andujar, acesta părea să prezinte semnalmentele ifoselor unui sugar imens. Dezastrul, totuși, sugerează o răutate pe care un pui nu ar înțelege-o.

<br/><br/>Clădiri întregi au fost lovite până s-au făcut moloz, docurile au fost zdrobite și transformate în așchii, iar bărci întregi au fost izbite de mal până când n-au mai putut fi izbite. Nu există niciun motiv evident al violenței. Sătenii? Dispăruți și ei. Sper doar că au fugit în loc să fie devorați.

<br/><br/>În orice caz, Andujar e adăugat pe lista care tot crește a coloniilor pe care Primal Beast le-a șters de pe hartă. A existat o perioadă de liniște atunci când creatura a fost atrasă într-o capcană și legată de Gleipnir, un lanț mistic creat pentru a țintui creaturi divine. Dar n-ai cum să ții o bestie atât de puternică și atât de fioroasă pentru mult timp. Acum calcă în picioare ținuturile fără nicio reticență.

<br/><br/>În timp ce analizez stricăciunile, mă tot gândesc: dacă Primal Beast e doar un pui, să ne ajute zeii dacă apar vreodată părinții săi."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_137_PrimalBeast_LocHeroName"		"Primal Beast"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_138_Muerta_LocFieldNotes"		"Proprietarul hanului dărăpănat și ars de soare și-a șters fruntea. Dogoarea se simțea chiar și la umbra oferită de locația goală aflată în mijlocul câmpiilor pustii și prăfuite.

<br/><br/>„Ea e de loc dintr-un oraș vechi, Skirm, care era undeva pe acolo”, a spus. „Era doar o fetișcană.”

<br/><br/>„Bandiții obișnuiau să vină prin părțile astea. Din ăia foarte răi. Au jefuit toate orașele pe kilometri întregi în jur. Au împușcat-o cu sânge rece. I-au omorât și pe toți din neamul ei.”

<br/><br/>A turnat câte un păhărel pentru fiecare dintr-un lichid fumuriu care mi-a ars gâtul, dar care i-a mai despletit limba. Atâta timp cât vorbește, am să mă silesc să beau.

<br/><br/>„Apoi... păi, nimeni nu știe ce-a fost apoi”, s-a uitat cu grijă prin jur înainte să continue. „Am auzit că ea a învins însăși Moartea. Am auzit că vrea răzbunare pentru cei care i-au greșit în viață.”

<br/><br/>Și-a șters fruntea din nou, dar de data asta nu era de la căldură. Bărbatul era palid ca o fantomă.

<br/><br/>„Bandiții ăia erau o gașcă vicioasă, nemiloasă”, a șoptit răgușit. „Zeii mei, ce milă mi-e de ei.”"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_138_Muerta_LocHeroName"		"Muerta"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_13_Puck_LocFieldNotes"		"Fluturi uriași multicolori zboară printre frunzele sclipitoare din Pădurea Umbra-Zânei aflată la sud-vest de Revtel. Eram hipnotizată de dansul lor aerian atunci când Dragonul Zână, numit și Puck, a apărut din senin deasupra umărului meu drept.

<br/><br/>„Băgăreață creatură”, se aude zicând, cu vocea sacadată de parcă imita cuvinte pe care le știe doar pe jumătate. „Ce fel de ființă ești?”

<br/><br/>Înainte să pot răspunde, Puck zboară în cercuri în jurul unei molii purpurii dubios de mari, chicotind. Privesc scena o clipă, după care dispare, reapărând apoi deasupra umărului meu stâng.

<br/><br/>„Te-am întrebat ce fel de ființă ești”, repetă pe un ton ceva mai serios. Se spune că Dragonii Zână trăiesc mai mult decât lumi întregi. Dar se pare că acest lucru nu aduce și răbdarea la care te-ai aștepta.

<br/><br/>„Sunt un elf de pădure”, mă bâlbâi eu. Și-a întins una dintre cele patru mâini cu trei degete și îmi atinge fața. Degetele sunt ușoare ca aerul și au un miros de flori sălbatice și sulf.

<br/><br/>„Corpul tău nu pare să fie făcut din lemn”, îmi răspunde. Zâmbetul de pe fața sa nu-mi dădea de înțeles dacă glumea sau dacă mă acuza de minciună.

<br/><br/>Puck dispare din nou. Fluturii se depărtează și ei, iar în pădure se așterne o liniște de mormânt."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_13_Puck_LocHeroName"		"Puck"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_145_Kez_LocFieldNotes"		"Ciocul Strâmb, o tavernă cu pretenții aflată printre norii din Cuib, e plină ochi. Mereu e așa de Ziua Ascensiunii, dar anul acesta e diferit.

<br/><br/>Cândva era ticsită cu nobili, dar acum se amestecă în mulțime și ființe păsărești mai scunde. Unul pune o băutură în fața individului albastru și zvelt care stătea în fața mea și îl bate prietenește pe spate.

<br/><br/>„N-am făcut asta pentru glorie, dar trebuie să recunosc, sunt și unele avantaje”, spune el.

<br/><br/>Kez, după cum e cunoscut, s-a folosit de oțel și viclenie pentru a o detrona pe Imperia, Regina Uzurpatoare. N-a fost ușor, dar asta i-a adus lui, și, prin extensie, fraților săi nezburători, respectul care le fusese refuzat. Până atunci, erau văzuți drept o categorie inferioară de către nobilimea din Skywrath. 

<br/><br/>„Am primit ajutor”, admite el. „Chiar am avut nevoie, sincer. Imperia n-avea să renunțe așa ușor la coroana ei. Am plătit cu mult sânge.” 

<br/><br/>În zilele de azi, Kez hoinărește prin ținut pentru a căuta fărădelegi pe care să le îndrepte, întorcându-se de regulă în Cuib doar pentru cea mai mare sărbătoare a orașului. Un nezburător îi dă o altă halbă.

<br/><br/>„Nici băuturile gratuite nu sunt un beneficiu neglijabil”, mai adaugă el rânjind."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_145_Kez_LocHeroName"		"Kez"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_14_Pudge_LocFieldNotes"		"Neambun se purta ca și cum îmi făcuse o favoare când mi-a cerut să scriu despre Pudge, dar eu am citit-o ca pe-o carte deschisă. Cui îi pasă dacă cititorii adoră ardoarea lui Pudge pentru măcel? Nu ei sunt cei care trebuie să se apropie de cârligele lui sau, chiar mai rău, de duhoarea lui. Nu ei sunt cei care trebuie să se împotmolească prin noroi, viscere și alte substanțe pe care mai bine nu le-aș pomeni.

<br/><br/>Dar, după ce l-am urmărit de la o distanță sigură, afară din Quiodge, am concluzionat că Pudge este cu mult mai nuanțat decât am presupus inițial. E tot dezgustător, ca să nu fiu înțeles greșit. Dar, dacă pătrunzi dincolo murdărie, o să observi o metodologie în procesul său de măcelărire.

<br/><br/>El va mânca orice, dar îi preferă pe cei care încă urlă. Îi ține în viață cât de mult poate, iar apoi le taie porțiuni din corp, bucată cu bucată, în timp ce înfige bucățile de carne desprinse de pe față în cârligul său.

<br/><br/>Indiferent de scopul pentru care erau păstrate acele bucăți, ca hrană pentru mai târziu sau ca decorațiuni, n-aveam niciun interes să mă apropii pentru a afla. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_14_Pudge_LocHeroName"		"Pudge"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_14_Pudge_LocPersonaFieldNotes"		"Când am ajuns la Trandafirul Plângător, dricarul încă mai cosea trupurile. Toți membrii unei familii înstărite muriseră într-un accident de trăsură. La început, m-am simțit păcălit de milițianul beat care-mi vânduse pontul. Acest tip de accident era tragic, desigur, dar neobișnuit? 

<br/><br/>Văzându-mi nedumerirea, dricarul mi-a făcut semn să mă apropii. Trupurile erau întinse pe mese de marmură, ca niște paturi din marmură. Și atunci am văzut ce era ciudat. Pe lângă oasele rupte și rănile adânci, corpurile erau acoperite de tăieturi fine și găuri, unele cu ață ieșind din carne. Am văzut degete retezate, ochi care arătau de parcă erau smulși din orbite, bucăți mici de carne smulsă și piele jupuită. 

<br/><br/>Înainte să-l închidă într-un azil, vizitiul supraviețuitor delira despre o jucărie de pluș găsită pe marginea drumului, într-o oprire scurtă. O urâțenie mică, cică. Copiii o adoraseră. Să le fie țărâna ușoară. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_155_Largo_LocFieldNotes"		"Convenisem cu Pripel, Moșgrav și Chibițel să ne întâlnim la Capul Prepeliței, un loc unde poți să-ți mai uzi gâtul, undeva lângă malul mării. Locul era frecventat de scriitori fiindcă e liniștit și (relativ) lipsit de tărăboi. Acolo urma să ne comparăm notițele. Dar, când ajung, deja erau la masă cu un străin mare și verde care purta în spate un instrument mare cu corzi.

<br/><br/>„Tocmai a luat loc lângă noi,” se bâlbâi Pripel, scuzându-se. „El...”

<br/><br/>„Mi se spune Largo,” întrerupse străinul în timp ce luam un loc. „Băieții ăștia tocmai îmi spuneau totul despre condeiași.”

<br/><br/>Nu eram obișnuiți să dorească cineva să ne intervieveze pe noi, cronicarii. E treaba noastră să ne interesăm de alte persoane. Îl întreb pe Largo de unde e, dar se eschivează cu o mișcare de mână către mare și un vag: „Oh, de undeva de acolo, departe.”

<br/><br/>El continuă să ne pună o groază de întrebări într-un mod amical și dezarmant. Încet, lăsăm garda jos și-i povestim mai multe despre condeiași. Până și ursuzul Moșgrav e neobișnuit de guraliv cu noul venit.

<br/><br/>În cele din urmă, Largo se ridică și ne adresează un „Noroc, fraților” înainte de a sări pe masa de la bar. Începe să cânte: o baladă frumoasă, armonioasă despre noi patru. Refrenul e o cântare răsunătoare pe versurile „Altfel, cine ne-ar mai crede?”

<br/><br/>Pentru prima dată, Capul Prepeliței e plin de gălăgie. Foarte curând, tot barul se alătură pentru a cânta despre condeiași. Și, chiar dacă suntem un neam extrem de secretos, observ că niciunuia dintre noi nu pare să-i pese. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_155_Largo_LocHeroName"		"Largo"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_15_Razor_LocFieldNotes"		"Se spune că atunci când murim, sufletele noastre se duc în Labirintul Strâmtorat, unde ni se determină soarta veșnică. Sună ca o pildă menită să ne țină pe calea cea dreaptă, dar omul îmbrăcat în haine peticite care mergea alături de mine în bazarul din Helio Imperium jură că-i adevărat.

<br/><br/>„Razor, el e cel care grăbește sufletele”, mi-a zis, vizibil traumatizat. „O să-ți ardă niște lovituri cu biciul său electric de-o să fugi atât de repede că nici n-o să mai atingi solul cu picioarele.”

<br/><br/>Bărbatul, care a refuzat să-mi spună numele, scăpase cumva de sub ochii vigilenți ai lui Razor și evadase din Labirintul Strâmtorat. Mi-a spus povestea vieții sale. Nu părea să fie o conversație, ci mai degrabă o tentativă din ce în ce mai disperată de a-și pleda cauza. În cele din urmă, revine la subiectul principal, Razor.

<br/><br/>„Are o carte cu toate numele morților”, spune bărbatul. „Habar n-am dacă al meu e tot acolo după ce am scăpat, dar, în orice caz, continui să fug. Nu vreau să observe că lipsesc, iar apoi să vină după mine.”

<br/><br/>Aerul devine brusc încărcat cu energie statică. Deși cerul era senin, fulgeră și apoi se aude tunetul. Și, odată cu el, bărbatul dispare."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_15_Razor_LocHeroName"		"Razor"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_16_SandKing_LocFieldNotes"		"Piața scăldată de soare din Qaldin e plină de viață. Vânzătorii țipă peste vacarmul caravanelor care sosesc. În aer se simte parfumul mirodeniilor. Dervișii rotitori dansează rituri misterioase. Ronțăind niște frigărui de miel, am făcut o remarcă ghidului meu referitor la cât de plin de viață e acest regat în ciuda faptului că se află într-un deșert lipsit de așa ceva. 

<br/><br/>Wasim râde. „Ba, deșertul e chiar plin de viață! Pustietățile Sclipitoare gândesc. Se mișcă. Iar când au nevoie de un trup, îl trimit pe Sand King.” Acest avatar, a elaborat el, apare sub forma unei arahnide imense care poartă numele de Crixalis sau „Sufletul Nisipului.” Acesta se aplecă mai aproape. „Și cine îi făurește armura de care se folosește ca să se întrupeze? Djinnul din Qaldin!” Ochii săi au licărit cu amuzament... sau poate mândrie.

<br/><br/>Mă întreb de ce ar face Djinnul asta? Wasim dă din umeri. „Unii spun că e pentru a oferi deșertului o formă cu care se poate tocmi, ca să nu înghită Qaldinul. Alții, că e pentru a crea un monstru care să necăjească oamenii. Alții, doar fiindcă e amuzant.”

<br/><br/>L-am întrebat pe Wasim ce crede el despre motivul pentru care Djinnul a creat un scorpion din nisip magic.

<br/><br/>Wasim râde. „Cine dracu' mai știe de ce Djinnul face ceva?” "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_16_SandKing_LocHeroName"		"Sand King"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_17_StormSpirit_LocFieldNotes"		"Pentru o ființă semi-celestă care pare să fie făcută din electricitate curată, Raijin Tunetbutoi are o împământare remarcabilă.

<br/><br/>E cunoscut mai bine în această regiune drept Storm Spirit, dar insistă să-i spun „Raijin”.

<br/><br/>„Așa-mi spun prietenii, iar toți cei pe care-i cunosc îmi sunt prieteni”, chicoti el.

<br/><br/>Ce-a zis e discutabil, mă gândesc în timp ce-mi relatează poveștile bătăliilor pe care le-a purtat și le-a câștigat, în timp ce hoinărim prin Ținuturile Furtunii. Trăsnetele sunt îngrijorătoare, dar par să-l lovească numai pe el. El spune că e doar o gâdilătură. Din nou, discutabil.

<br/><br/>Apoi Raijin îmi povestește cum și-a dobândit puterea. Când a încercat să invoce ploaia prin intermediul magiei pentru a ajuta oamenii care flămânzeau, l-a mâniat pe Celestul Furtunii, care a încercat apoi să-l ucidă. Raijin a încercat o altă vrajă prin care urmărea să se sacrifice pentru a-și salva satul, dar aceasta l-a contopit cu ființa celestă într-o singură entitate.

<br/><br/>Dispoziția lui s-a întunecat ca norii de furtună de deasupra, dar imediat s-a înseninat.  

<br/><br/>„Acum încerc să folosesc puterea furtunii pentru bine”, a zâmbit el, lovindu-mă peste spate cu vigoare. Lovitura a fost puternică, dar ceea ce m-a făcut să zbor a fost descărcarea de electricitate statică provocată de mâna sa. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_17_StormSpirit_LocHeroName"		"Storm Spirit"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_18_Sven_LocFieldNotes"		"Scoici și carapace de crab se sfărâmă sub pașii grei ai lui Sven pe țărmul cu nisip sângeriu al Canalului Îngust. Îl urmăream de o săptămână de la o distanță de douăzeci de pași. O dată i-am făcut cu mâna. N-a răspuns.

<br/><br/>Iată ce știu despre el: aleargă ca și cum ar pedepsi pământul că-i stă sub picioare. Se simte la fel de stăpân pe sine în apă ca și pe uscat, așa că poate poveștile care spun că mama lui era o creatură marină sunt adevărate. Și vânează la fel de bine cu Lama Proscrisă precum luptă cu ea.

<br/><br/>Fără glumă. L-am văzut aruncând-o la o sută de metri distanță spre un cerb gunga în alergare. Aceasta i s-a înfipt drept în spinare și l-a țintuit de un copac. Lama a intrat de un lat de palmă în lemn. Dimineața următoare, lăsase o pulpă bine friptă lângă foc. Parte din codul său personal de cavaler? Un gest de pace? Poate pur și simplu nu îi mai fusese foame.

<br/><br/>După ce îi atrag atenția, încerc să încep interviul și-l întreb dacă e adevărat că e pe jumătate Meranth. Mă privește pieziș, merge pe unul din numeroasele diguri ale Canalului Îngust, sare în apă echipat până în dinți în armură și dispare fără urmă în adâncurile negre ale canalului.

<br/><br/>„Da”, scriu eu. Tocmai terminasem cel mai lung interviu luat vreodată lui Sven. Nu-i rău deloc. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_18_Sven_LocHeroName"		"Sven"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_19_Tiny_LocFieldNotes"		"Aerul sulfuros din valea aflată între doi munți mai mici din Vuurcrag mă face să tușesc violent. Urmez cu greutate pașii masivi ai Uriașului de Piatră cunoscut, oarecum ironic, sub numele de Tiny. Pe măsură ce mergem, statura sa pare să crească. Stai puțin, pașii lui devin mai lungi? Absoarbe în corp piatra din jurul său?

<br/><br/>„Da, e posibil să fi început ca lavă”, spune el, răspunzând unei întrebări pe care nu-mi amintesc s-o fi rostit cu voce tare. „Unul dintre acei vulcani m-ar fi putut crea. Mulțumesc, micuțule,” mormăie el.

<br/><br/>Îl găsisem ceva mai devreme la marginea unei păduri din vale, în timp ce se antrena aruncând copaci. Când am comentat despre liniile concentrice rotunde de pe capul lui, sugerând că ar putea fi un indiciu al originilor sale, a părut confuz. Spunea că nu le-a văzut niciodată. După ce i le-am arătat rapid folosind o plăcuță reflectorizantă din rucsacul meu, jur că a zâmbit.

<br/><br/>„Am urcat odată pe cel mai înalt vârf al Munților Vuurcrag. De sus, întregul masiv montan avea forma acelor cercuri,” a spus Tiny.

<br/><br/>Acum, pe când scriu, deja se îndepărtează. Merge din ce în ce mai repede. Tușesc. „Multă baftă, uriașule!” Vorbele îmi ies ca un șuierat. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_19_Tiny_LocHeroName"		"Tiny"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_1_Antimage_LocFieldNotes"		"Lunga mea călătorie în căutarea lui Anti-Mage m-a adus în cele din urmă, inevitabil, la Academia Ultimyr — locul pe care ar fi dorit să-l ardă din temelii cu toți înăuntru.

<br/><br/>După ce mi-am confirmat identitatea la o ușă fermecată, m-am îndreptat spre refectoriu. L-am găsit pe unul dintre informatorii mei vrăjitori mai de încredere exact unde îl lăsasem: pe un scaun, privind somnoros într-o cană cu hidromel, fără fund, care se umplea singură la loc.

<br/><br/>Este un om care vorbește liber despre aproape orice, de la zei mânați de ranchiună, la mari războaie duse de vrăjitori, până la curiozități despre lună. Singurul subiect pe care îl evita era, se pare, cel despre care îl tot întrebam: Anti-Mage. Spune-mi despre lamele lui care pot absorbi magia. „Ai auzit de păianjenii uriași din Lemnul-Groazei?” E adevărat că Anti-Mage și-a închis camarazii la Moșia Tyler? „Dă-mi voie să îți spun unde găsești robe bune la prețuri rezonabile.” Vreo apariție recentă? 

<br/><br/>Un fior. Rămăsese fără alternative de a schimba subiectul și, obosit, cu o sobrietate neașteptată, m-a privit în ochi și a spus: „Nu mă face să vorbesc despre el.” Apoi mi-a întors spatele, concentrându-se iar pe hidromelul din cană. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_1_Antimage_LocHeroName"		"Anti-Mage"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_1_Antimage_LocPersonaFieldNotes"		"M-am așezat, în timp ce Wei se plimba agitată prin încăperea austeră a mentorului ei de la Moșia Tyler, azilul pentru cei ce utilizează vrăji în scopuri criminale. La început, amândoi am fost dezamăgiți în egală măsură. Eu sperasem să-l pot intervieva, în sfârșit, pe Anti-Mage. Ea sperase că bătaia în ușă înseamnă o nouă ocazie „distractivă” de a ucide un evadat. Totuși, când am menționat că am fost trimis de Neambun, Wei a zâmbit și, cu un entuziasm neașteptat, mi-a spus că mereu a sperat, în secret, să-și vadă numele tipărit. „Dar să nu scrii partea asta”, a adăugat. Am făcut un gest ca și cum aș fi șters ceea ce tocmai ai citit.

<br/><br/>Discuția noastră a fost ca încercarea de a stăvili un râu. O poveste despre masacrul familiei ei de către o vrăjitoare prădătoare s-a transformat brusc într-o flecăreală despre dieta strictă a lui Anti-Mage, care la rândul ei a deviat spre o istorisire despre cum a retezat prima dată capul unui vrăjitor, ca apoi să sfârșească în mod ciudat cu recomandarea singurei cărți de pe raftul instructorului ei „care nu e super plictisitoare.” 

<br/><br/> În cele din urmă, am întrebat-o cum a ajuns Anti-Mage s-o găsească. „Da, desigur. Povestea perfectă pentru jurnalul tău.” După un moment de cugetare, a adăugat: „Scuze… unde rămăseserăm?” "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_20_VengefulSpirit_LocFieldNotes"		"„Îmi poți spune Shendelzare”, spune amabil Regina Cuibului.

<br/><br/>Porecla ei din tărâmuri ar sugera mai degrabă o obsesie pentru… răzbunare. Dar se pare că își conduce regatul exemplar și este iubită de toți. Probabil se datorează faptului că predecesoarea sa de la tron, sora ei, Imperia, fusese o dictatoare crudă și vicioasă. Dacă vrei să fii un conducător popular, nu e rău să urmezi după una ca ea.

<br/><br/>Mai ales că, de fapt, Imperia îi furase tronul Shendelzarei, tăindu-i aripile într-o lovitură de palat, aruncând-o de pe cel mai înalt turn și lăsând-o să moară. Doar o întâlnire întâmplătoare cu o zeiță buclucașă rătăcitoare i-a salvat viața.

<br/><br/>Ei bine, aproape. Ani la rând, ea s-a aflat într-o stare nici vie, nici moartă. Probabil de aici vine partea de „spirit” din porecla ei. Și presupun că partea de „răzbunare” vine de la sora ei malefică, cea care i-a furat tronul și aproape i-a luat viața. 

<br/><br/>Shendelzare pare împăcată acum. Setea de răzbunare care a hrănit-o a fost satisfăcută. (Și, merită să spun, arată mult mai corporal în zilele acestea). După o rebeliune și un regicid, totul e bine în regatul Skywrath.

<br/><br/>Ei bine, în mare parte. Există și problema nezburătorilor, o castă de creaturi păsărești care s-au aliat cu Shendelzare pentru a o răsturna pe sora ei, în schimbul unui tratament egal în regat. Se pare că și unii, și alții își țin promisiunea, dar există niște tensiuni.

<br/><br/>Totuși, ea este încrezătoare că poate aduce pace, atât timp cât este cinstită și dreaptă, cu alte cuvinte, nu ca sora ei. Nu pare interesată de răzbunare în zilele acestea. „Răzbunarea mi-a adus un regat”, spune ea, „dar nu-mi poate aduce și oamenii.”"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_20_VengefulSpirit_LocHeroName"		"Vengeful Spirit"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_21_Windranger_LocFieldNotes"		"Copacii de dincolo de Zaru’Kina par să se miște în unison cu mâna lui Lyralei. Același vânt care împinge și trage crengile îmi taie și mie răsuflarea, înghețându-mă până în măduva oaselor. Mereu e ceva.

<br/><br/>„Ah, scuză-mă”, spune ea, ridicând din umeri, încă veselă.

<br/><br/>Își scoate mantia și mi-o oferă. În ciuda prudenței pe care mi-am câștigat-o cu greu de a nu accepta daruri de la „prieteni” noi, mi-o înfășor cu lăcomie în jurul trupului. 

<br/><br/>„M-ai întrebat cum pot iubi vântul, după ce o furtună mi-a ucis părinții.” Spune asta cu aceeași seninătate ciudată. „Dar nu înțelegi că vântul însuși e părintele meu, nu ei. E mai mamă decât cea care mi-a dat naștere. Mă adoarme cântând, își trece degetele prin părul meu.”

<br/><br/>Fără să vrea, mai face un gest, iar scântei din focul de tabără zboară spre mine. Mă feresc brusc, iar ea își cere din nou scuze, chicotind.

<br/><br/>„Mama mea e tare nerăbdătoare azi, nu-i așa?” "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_21_Windranger_LocHeroName"		"Windranger"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_22_Zeus_LocFieldNotes"		"Fulgerele spintecă cerul de deasupra Tavernei Mătrăgunei. Sunt atât de puternice încât lumina lor se strecoară prin obloanele de lemn care țin ploaia afară. O furtună atât de aprigă nu poate însemna decât un singur lucru:

<br/><br/>Zeus e furios.

<br/><br/>După cum era de așteptat, ușa localului e izbită de perete, iar însuși Tatăl Zeilor pășește înăuntru.

<br/><br/>„Masa dumneavoastră e gata!”, bâiguie hangiul, slugarnic, alergând să elibereze o masă din mijlocul sălii și alungând clienții care stăteau acolo. O singură privire către fulgerele ce-i scapără în ochi și în vârfurile degetelor lui Zeus le dă de înțeles tuturor că ar fi bine să-i facă loc.

<br/><br/>Zeus se trântește pe scaunul care scârțâie sub greutatea lui. O halbă de bere apare în fața lui înainte să apuce să ceară.

<br/><br/>„Cât timp trebuie să mă mai dovedesc printre muritori până să pot reveni în Olimp?”, bubuie el. Hangiul mormăie un „...nu prea mult, desigur,” și se oprește la timp.

<br/><br/>Privirea lui Zeus urmărește o chelneriță cu forme pline; apoi scutură din cap și dă pe gât băutura. S-a rătăcit de prea multe ori înainte, iar soția lui l-a alungat.

<br/><br/>„Mai am bătălii de purtat” ,oftează, răspicat, înainte de a se întoarce în furtună. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_22_Zeus_LocHeroName"		"Zeus"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_23_Kunkka_LocFieldNotes"		"Valuri uriașe se izbeau de stâncile de pe țărmul vestic al Insulei Tremurătoare. M-am ținut la distanță de margine, în timp ce eu și un crescător de capre claddian pe nume Tarn rătăceam pe câmpul de lângă.

<br/><br/>„Totul s-a întâmplat acolo, departe în larg”, spuse Tarn, arătând la orizont spre mare. „Demonii veneau grămezi, iar marina noastră abia le ținea piept.”

<br/><br/>Alte flote ar fi fost imediat învinse, afirmă el. Dar alte flote nu-l aveau pe Kunkka. Neclintitul Amiral a condus atacul în ciuda șanselor care nu erau de partea sa, refuzând să ia în calcul retragerea sau capitularea chiar și atunci când corăbiile erau scufundate una după alta.

<br/><br/>„Magii vor zice că ne-au ajutat, și poate au făcut-o, dar dă-mi o singură navă cu Kunkka la cârmă și tot m-aș simți în siguranță”, spuse Tarn.

<br/><br/>Desigur, nici demonii, nici marina claddiană nu i s-au putut împotrivi lui Maelrawn, bestia uriașă a mărilor care s-a ridicat din adâncuri și a distrus totul. Unii spun că monstrul i-a scufundat corabia lui Kunkka, dar Tarn refuză să creadă una ca asta.

<br/><br/>„Îi poți vedea încă nava patrulând aceste ape, în nopțile senine”, spune el. „Iar cât timp e el pe aici, suntem în siguranță.”"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_23_Kunkka_LocHeroName"		"Kunkka"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_25_Lina_LocFieldNotes"		"Ceru-i senin, iar soarele dogorește peste ținuturile deșertice din Misrule.

<br/><br/>Suflul de căldură trimis de Lina prăjește instantaneu scorpionul de aproape un cot, pe care nu-l observasem până când era cât pe ce să mă înțepe. Mirosul se aseamănă cu cel de fazan, dar din cel mai puțin apetisant. „Pe aici”, zice Lina, dând cu piciorul în carapacea fumegândă și pășind mândră în gura peșterii.

<br/><br/>„L-am întâlnit pe șercanul de deșert când aveam nouă ani. Se consideră un fel de tată reptilian, așa că fără mișcări bruște sau...”. Lina formează o sferă de foc. 

<br/><br/>„Am înțeles.”

<br/><br/>Cotim după colț și îl vedem desfășurându-se, un ochi imens, cu pupila despicată, fixat asupra mea. Apoi clipește, se scutură ca un câine și izbucnește în râs. 

<br/><br/>„Poți să respiri acum”, mă ghiontește Lina.

<br/><br/>Cu ajutorul flăcărilor, cei doi refac marile bătălii ale Linei; poveștile sunt la fel de spectaculoase ca spectacolul pirotehnic ce le însoțește.

<br/><br/>Apoi spectacolul degenerează: Lina începe să ardă pe pereții peșterii pictograme batjocoritoare ale surorii ei, din ce în ce mai iritată. Mă strecor afară în liniște, mulțumit că sunt singur la părinți. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_25_Lina_LocHeroName"		"Lina"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_26_Lion_LocFieldNotes"		"„Am strâns mii de suflete”, spune demonul Azagar, din cercul de invocare care îl reține. „Fiecare demon trebuie să strângă zece mii ca să devină arhidemon. Nu-mi mai trebuiau decât două.”

<br/><br/>Azagar fusese o vedetă a iadului. Adunase cele mai imaculate suflete, înșelând lideri sfinți, altruiști, chiar și un sfânt adevărat. Lion, Farmazonul Demonic, fusese printre trofeele sale cele mai de preț.

<br/><br/>„Întotdeauna lupta pentru oamenii de rând”, spune demonul. „Dar dacă era ceva ce iubea mai mult decât binele, era admirația care venea odată cu el.”

<br/><br/>Azagar i-a promis lui Lion faimă și glorie fără sfârșit, dacă avea să-i urmeze ordinele. Demonul i-a deformat simțul dreptății, făcându-l să întoarcă armele chiar împotriva celor drepți. Când sufletul lui Lion a fost pe deplin corupt, Azagar l-a abandonat, ducând sufletul în iad și lăsându-l pe farmazon să-și înfrunte singur consecințele.

<br/><br/>„Plănuiam să corup un preot devotat pentru cel de-al zece miilea suflet”, spune demonul, „când Lion a apărut în iad cerându-și sufletul înapoi.”

<br/><br/>Dar în iad nu există restituiri. Lion nu și-a putut recupera sufletul. În schimb, orbit de furie, i-a retezat demonului mâna. Când s-a întors din iad, era plin de ură și mânie.

<br/><br/>„Știai că dacă îți iei liber o lună de la adunatul sufletelor ca să te refaci, ți se resetează numărătoarea la zero?”, oftează amar Azagar. „Eu n-aveam de unde să știu asta.”

<br/><br/>„Așa că am luat-o de la capăt. Hei, se pare că ți se cam termină cerneala. Ți-aș putea face rost de o rezervă nesfârșită. Contra cost, desigur.”"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_26_Lion_LocHeroName"		"Lion"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_27_ShadowShaman_LocFieldNotes"		"Rhasta, Shadow Shaman, își întinse mâinile. Cu o ușoară iritare și o doză serioasă de scepticism — nu-s prost, totuși — i le-am ținut. Reputația trolului era cel puțin controversată, iar eu știam că acești așa-ziși „șamani” se pricep mai bine să-i citească pe oamenii pe care-i păcălesc decât să lege prietenii cu morții. Rhasta își închise ochii albi și aspri, iar apoi începu să fredoneze un cântec.

<br/><br/><i>Uite cum începe șarlatania,</i> mi-am zis în gând. O altă risipă de timp și bani. Dar, pe măsură ce incantația continua, ceva din adâncul minții mele mi-a atras atenția. Îmi era familiar, ca un miros care-ți amintește de ceva. Rhasta plescăi din limbă și-mi puse o întrebare foarte personală, pe care nu o voi împărtăși aici.

<br/><br/>Am încercat să-mi ascund reacția când Rhasta începu să vorbească altfel, ca și cum o cunoștință de-a mea, din trecut, i-ar fi folosit laringele pentru a-mi vorbi. După ce el — sau ea, mai curând — spuse ce avea de spus, Rhasta își deschise ochii.

<br/><br/>Ridică pălăria cu boruri largi și zâmbi cu acel zâmbet fantomatic.

<br/><br/>„Acum vine partea cea mai bună: donația ta.” "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_27_ShadowShaman_LocHeroName"		"Shadow Shaman"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_28_Slardar_LocFieldNotes"		"Micuțul meu schif de verdalemn, împrumutat de la prietenul unui dușman al unui dușman, se hâțâna haotic pe valurile agitate ale Țărmului Umbrit, în timp ce vâsleam împotriva vântului. Mereu împotriva vântului. Mersi, Neambun. 

<br/><br/>O aripă verde ieși deasupra apei, apoi plesni ca o salutare. Contactul meu. Printr-o mișcare grațioasă, Naga, o fostă gardă a Vistieriei Scufundate, se ridică lângă schif și ceru plata în avans. Tot ea ținu să repete că „în prezent n-are pereche”. 

<br/><br/>După ce am plătit-o (numai cu bani, să fie clar), mi-a povestit cum ea și Slardar urmăreau odinioară un Meranth care furase un fel de toiag al flăcărilor și fugise în adâncuri. Șerpuitorilor nu le păsa că dispozitivul era inutil sub apă, unde focul acestuia se stingea înainte de a se aprinde. Era o chestiune de principiu.

<br/><br/>Când nemilosul Slardar l-a prins, l-a târât pe hoț la țărm, i-a fixat vârful toiagului pe burtă și l-a fript de viu o zi întreagă. 

<br/><br/>„Duhoarea era insuportabilă”, șuieră Naga admirativ. „Dar Slardar i-a dat o lecție s-o ducă în mormânt.” "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_28_Slardar_LocHeroName"		"Slardar"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_29_Tidehunter_LocFieldNotes"		"Plajele de la sud de Portul Afumat sunt o întindere cam de-un kilometru de nisip alb, neatins, mângâiate de fuioare rătăcite de ceață coborâte din port. Când ceața e deosebit de deasă, aceasta poate înghiți tăblița de la marginea apei pe care scrie „SCĂLDATUL INTERZIS”. Cu scop preventiv, consiliul Portului Afumat a pus o astfel de tăbliță la fiecare câțiva metri. E un mesaj pe care vor să nu-l ratezi.

<br/><br/>Zona fusese cândva o destinație pentru călătorii bogați, după spusele lui Pellen, proprietarul unei stațiuni turistice care e acum pustie, aflată ceva mai departe de plajă.

<br/><br/>„Ce de negustori mai veneau aici”, povestește el posomorât. „Își aduceau familiile pentru o săptămână de relaxare sau veneau să încheie afaceri cu alți negustori.”

<br/><br/>Dar apoi a venit Tidehunter.

<br/><br/>Mai întâi apa a început să se tulbure. Apoi s-a auzit primul țipăt. Au urmat mai multe țipete, iar apoi și mai multe țipete. Toți cei din apă au fost o pradă ușoară. Cei de pe uscat au avut o șansă de scăpare doar pentru că erau mulți. Ucigașul lor era metodic, voios și și-a făcut loc printre oameni măcelărindu-i.

<br/><br/>„Apa aia albastră de-acolo? Era roșie. Plaja albă? A durat luni ca valurile să spele sângele.”, spuse Pellen. „A fost acum un an. Oamenii tot nu s-au mai întors. Poate că nu se vor mai întoarce niciodată.”

<br/><br/>Îndreaptă una dintre tăblițe. „O plajă unde nu te poți scălda. N-am cum să-i condamn.”"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_29_Tidehunter_LocHeroName"		"Tidehunter"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_2_Axe_LocFieldNotes"		"Dintre toți eroii care au pășit vreodată pe Planul Terestru, <span class='strikethrough'>foarte puțini</span> <span class='strikethrough'>aproape niciunul</span> absolut nimeni nu se putea măsura cu grozavul Mogul Khan sau <span class='strikethrough'>Axe Cel Puternic</span> Grozavul și Puternicul Axe, cum este cunoscut de toți. După ce i-am văzut <span class='strikethrough'>brutalitatea</span> arta îndeaproape, pot spune fără ezitare că este <span class='strikethrough'>printre cei mai viteji</span> absolut fără nicio urmă de îndoială cel mai viteaz luptător pe care l-au văzut aceste ținuturi. 

<br/><br/>Generalul Ceții Roșii, cel mai grozav dintre oglodi, este <span class='strikethrough'>netulburat în fața morții</span> <span class='strikethrough'>netulburat în fața morții, ceea ce înseamnă că nu este intimidat de ea</span> pe cât de chipeș, pe atât de letal.

<br/><br/>Este, de asemenea, remarcabil de implicat în ceea ce lasă drept moștenire. De fapt, n-ar fi greșit să spun că nu sunt neîncurajat să consemnez virtuțile sale nenumărate.

<br/><br/>Mogul mi-a spus că i-a plăcut fraza despre virtuțile lui nenumărate. De asemenea, vrea să subliniez că nu mă obligă să scriu tot ce spune despre cât este de grozav.

<br/><br/>Dar este grozav pe cât încape. Tocmai am scris asta, pe cont propriu. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_2_Axe_LocHeroName"		"Axe"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_30_WitchDoctor_LocFieldNotes"		"„Ai venit să te lecuiești? Sau cauți un blestem frumușel pentru un fost iubit?”

<br/><br/>Zharvakko, Witch Doctor, își târșâie picioarele prin coliba sa, cea mai mare din satul său din jungla Insulei Prefectura. Rafturile dărăpănate gemeau sub grămezile de talismane împletite, șopârle moarte și cranii de tot felul. Foarte multe cranii.

<br/><br/>„De orice ai nevoie, ai venit la vraciul potrivit”, zise el cu o veselie la care nu mă așteptasem.

<br/><br/>Își pierdu însă avântul când i-am spus că nu venisem nici pentru leacuri, nici pentru blesteme, dar se însenină iar când a aflat că totuși îl voi plăti... nu pentru poțiuni, ci pentru povestea lui.

<br/><br/>„Vrei să-mi știi povestea? Cât timp ai?”, chicoti el. „Am ce' mai tare poveste”.

<br/><br/>„Când eram mititel, acu mulți ani, eram distrus, urât. Dar zeii... zeii sunt miloși. Au dat puteri. Singur m-am reparat.”

<br/><br/>Se îndreptă cât putu, ceea ce nu înseamnă prea mult, fiindcă tot era cocoșat și câș, iar apoi și-a întins brațele larg și a inspirat adânc, mândru, doborând din greșeală un morman de oase.

<br/><br/>„Iar amu... arăt destul de bine, mno?”

<br/><br/>Un craniu se rostogoli până la picioarele mele. N-am avut nici inima, nici curajul să-i spun altceva."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_30_WitchDoctor_LocHeroName"		"Witch Doctor"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_31_Lich_LocFieldNotes"		"Nu pot înțelege cum ar putea exista o groapă fără fund. De fapt, pot vedea exact cinci posibilități.

<br/><br/>Unu: e un tunel care străpunge planeta. Doi: e un portal către un vid infinit. Trei: e o poartă spre neant. Patru: e o dilatare temporală care face căderea să pară eternă. Cinci: e cu totul altceva.

<br/><br/>Umple o groapă cu apă, devine un iaz. Fă-o fără fund, acum devine Iazul Negru. Nimeni nu l-a studiat mai îndeaproape, fie și involuntar, decât Lich. Cândva, Ethreain, un mag al gheții și tiran, a fost detronat. Apoi aruncat în iaz. A căzut un an întreg, iar apoi a petrecut nenumărați alți ani agățat de o stâncă, destul timp pentru reflecție.

<br/><br/>L-am întrebat dacă iazul este cu adevărat fără fund. A rânjit. Fața lui e un craniu fără buze, deci n-are prea multe opțiuni. Totuși, e tulburător. 

<br/><br/>„Cineva m-a mai întrebat asta o dată. Anhil, cred? Un tip curios. Prea curios.” S-a aplecat să-mi vorbească îndeaproape, cu o bucurie rece în glas: „Ador gustul geomanților imprudenți.”
 
<br/><br/>Uită de Iazul Negru. E clar că doar depravarea lui Lich e cu adevărat fără fund. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_31_Lich_LocHeroName"		"Lich"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_32_Riki_LocFieldNotes"		"Străzile din Slom erau cufundate în ceață, iar lumina slabă a felinarelor lăsa destul loc umbrelor. Dar nu l-aș fi observat apropiindu-se nici ziua în amiaza mare. Prezentarea sa a venit sub forma unei lame la beregata mea.

<br/><br/>„De ce întrebi despre mine?”, a șuierat Riki. „Zi repede. Nu am toată ziua să hotărăsc dacă trăiești sau mori.”

<br/><br/>Auzisem că armata care îi ucisese familia regală se stabilise în Slom. Când am ajuns să vorbesc cu ei, puținii care nu fuseseră prinși în ambuscadă și uciși fugiseră. Vorbind încet, fiindcă oțelul de la gât mă făcea să fiu foarte atent la mișcările corzilor vocale, l-am întrebat pe cel care mă capturase dacă uciderile îi potoliseră setea de răzbunare.

<br/><br/>„Răzbunare?” Părea sincer surprins. „Ce răzbunare? Nu nutream vreo mare iubire față de familia mea. Nici nu eram pretendent la tron.”

<br/><br/>„Nu i-am omorât pe ucigașii lor din răzbunare. I-am omorât pentru că am putut.”

<br/><br/>Și cu asta a dispărut. În afară de bătăile puternice ale inimii mele, niciun alt semn nu arăta că fusese vreodată acolo."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_32_Riki_LocHeroName"		"Riki"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_33_Enigma_LocFieldNotes"		"Poveștile diferă despre cine sau ce este Enigma: un alchimist blestemat, o gaură neagră conștientă sau chiar întruparea abisului. Nu pot spune că eram dornic să întâlnesc oricare dintre aceste variante.

<br/><br/>Cea mai bună pistă a mea era un jurnal scris de un anume Jovat Kazran, care-mi fusese dăruit de fiul unui alchimist care a înnebunit.

<br/><br/>„Mă bucur să scap de el”, mi-a spus aproape scuzându-se. „Îți sugerez să nu-l citești.”

<br/><br/>În ciuda avertismentului, am încercat. Trebuie să recunosc, cartea m-a depășit, în mare parte erau divagații obscure despre magie neagră. N-a ajutat nici faptul că ultima pagină lipsea. Am căutat un expert care să-mi explice conținutul, ceea ce m-a pus pe urmele altui alchimist pe nume Cedric.

<br/><br/>I-am găsit laboratorul într-o mansardă deschisă stelelor. Cărți și sticluțe erau împrăștiate peste tot. Cercuri misterioase erau trasate cu cretă roșie pe podeaua de piatră, înconjurate de resturi de lumânări. Dar Cedric plecase de mult.

<br/><br/>Pistă moartă, misiune încheiată. Ar fi trebuit să fie o ușurare. În schimb, m-a cuprins o neliniște adâncă. O carte care promite nemurirea, dar cu ultima pagină lipsă. Bănuiesc că nu voi fi ultima persoană care va încerca să-i dea de urmă. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_33_Enigma_LocHeroName"		"Enigma"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_34_Tinker_LocFieldNotes"		"Chiar și după ani de ignoranță și neglijență (de pe pereții peșterii picură un lichid care, dacă privești cu atenție, s-ar putea să nu fie apă), Arhivele Violete erau totuși mai ordonate decât șandramalele de rând ale brejilor. Mă așteptasem la capcanele mortale obișnuite pe care brejii le pun în calea curioșilor ce le calcă pragul depozitului de cunoștințe și am reușit să le evit. A trebuit să-mi bat puțin capul, dar după ce m-am ferit de tirul tunurilor, capcana cu sulițe din capătul culoarului care ducea spre o cameră lăturalnică și o groapă cu țăruși, am găsit în cele din urmă notițele lui Boush despre ce a cauzat așa-numitul Incident de pe Platoul Violet.

<br/><br/>Nu sunt inginer, dar am suficiente cunoștințe cât să-i pot urmări ideile. Munca lui depășea pe cea a oricărui alt breaz pe care am avut neplăcerea să-l cunosc. Boush stăpânise lumina însăși, folosind tuburi și sfere metalice pentru a o contorsiona după voia sa.

<br/><br/>Tonul jurnalelor trecea de la extaz la panică pe măsură ce Boush pierdea, în mod inevitabil, controlul asupra unei noi invenții: un scut de apărare interplanar. Lumina s-a ondulat în jurul său, apoi din nou, și din nou, până când, ca un arc întins peste măsură, a revenit violent la poziția inițială și a sfâșiat o gaură între lumea noastră și o alta, mai întunecată.

<br/><br/>Acolo se încheia penultimul jurnal din Arhive. L-am deschis pe ultimul. Înăuntru, o singură însemnare: „Scut de apărare interplanar: a doua încercare...”"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_34_Tinker_LocHeroName"		"Tinker"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_35_Sniper_LocFieldNotes"		"Kardel a refuzat să-mi ofere un interviu până n-am jucat ceva absurd și posibil sinucigaș cu el. M-am depărtat o sută de pași de el și am ridicat o bucată de hârtie, ruptă din jurnalul meu, cu o față schițată grosolan. Înainte să clipesc, un glonț a șuierat deasupra mea, găurind centrul țintei.

<br/><br/>„Mai mergi încă o sută de pași”, strigă el. Am rupt o altă pagină și m-am dus și mai departe. Din nou, glonțul a perforat ținta fără nicio problemă.

<br/><br/>„Mergi mai mult.” Așa am și făcut. „Nu, mai departe.” De-abia îl mai vedeam, darămite să-l mai și aud. Din nou, o lovitură exactă.

<br/><br/>Mai târziu, cu o halbă de bere în față, Kardel mi-a mărturisit că, fiind un breaz, era disprețuit chiar și de ceilalți breji din pricina unei profeții absurde. Cei mai mulți îl căutau doar când aveau o pungă plină și pe cineva de ucis. Alături de mine, dintre toți, Kardel luase o pauză de la singurătatea în care se găsea."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_35_Sniper_LocHeroName"		"Sniper"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_36_Necrophos_LocFieldNotes"		"Un văl gros de putreziciune învăluia satul Brylswood ca un giulgiu. Cu o bucată de pânză peste față, am rătăcit pe străzile tăcute, căutând pe cineva care să-mi vorbească despre călugărul corupt Rotund’jere.

<br/><br/>Fusese aici de curând. Era evident după trupurile umflate ce zăceau pe jos. Erau acoperite de bube negre, multe plesnite, îmbibând pământul într-o mâzgă urât mirositoare care nu se usca deloc.

<br/><br/>Unii scuipaseră ce părea a fi sânge. Alții, mai norocoși, muriseră înainte ca boala să le ajungă în plămâni.

<br/><br/>Speram că timpul scurs de la trecerea lui Rotund’jere fusese suficient pentru ca molima să se stingă. Totuși, n-am atins nimic până n-am părăsit locul.

<br/><br/>Au trecut 24 de ore de atunci și fiecare gâdilitură în gât mă aruncă într-o panică febrilă. Mă rog doar ca, dacă boala lui Necrophos avea să mă ia, să fi făcut-o deja."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_36_Necrophos_LocHeroName"		"Necrophos"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_37_Warlock_LocFieldNotes"		"„El nu e binevenit aici”, mormăi Umboldt Tarnath, Decanul Academiei Ultimyr.

<br/><br/>În biroul său impunător, care servea drept bibliotecă somptuoasă și ca laborator boltit totodată, decanul se plimba în cercuri, plângându-se de Demnok Lannik, cunoscut drept Warlock.

<br/><br/>Lannik își câștigase reputația ca Prim Curator și Șef de Achiziții la Ultimyr. Faima lui crescuse vertiginos atunci când a prezentat o aptitudine nemaiîntâlnită în tainele magice. 

<br/><br/>Din nefericire, avea și o dragoste nesănătoasă pentru adulație, precum și o obsesie maniacală de a stăpâni puteri cabalistice. Nesatisfăcut de vrăjitoria obișnuită, a căutat ritualuri obscure și periculoase. Mania l-a împins pe căi din ce în ce mai întunecate.

<br/><br/>„În cele din urmă, și-a cioplit un toiag din lemnul-groazei și l-a folosit să invoce un demon, ceea ce este <i>complet</i> interzis în incinta academiei”, spuse Tarnath.

<br/><br/>Acum, se spune că Lannik lucrează la propriul său volum, Grimoarul Negru, în care Tarnath crede că sunt scrise vrăji interzise și incantații sinistre.

<br/><br/>„Asta e prea mult chiar și pentru Ultimyr”, șuieră decanul. „Deci nu, nu mai e binevenit aici. Și, într-o zi, cineva o să aibă curajul să-i spună asta.”"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_37_Warlock_LocHeroName"		"Warlock"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_38_Beastmaster_LocFieldNotes"		"În grandiosul oraș Slom aflat acum în ruină, un grăjdar jură că Karroch a năucit odată un mistreț. Nu cu o bâtă, ci cu o replică perfectă. 

<br/><br/>„A guițat la el. El a mormăit înapoi. L-a lăsat fără cuvinte.”

<br/><br/>Lumea îi zice acum Beastmaster, dar Karroch strâmbă din nas la titulatura asta. L-am întrebat ce nume preferă. A mormăit: „Prietenul bestiilor.”

<br/><br/>Karroch a crescut printre fiarele menajeriei regale: lei, maimuțe și alte făpturi exotice („Obișnuiam să dau cu lopata pe acolo. Ai văzut vreodată balegă de grifon? Nu e deloc ce-ți imaginezi”, spuse acesta).

<br/><br/>O creatură a implorat să fie eliberată, vorbind cu gândul, fără să rostească vreun cuvânt. Regele a râs, apoi a rupt-o în bătaie. Karroch a încercat s-o vindece, atașându-se profund de aceasta, într-un efort disperat de a-i salva viața.

<br/><br/>În noaptea când a murit în cele din urmă, creatura a cântat un cântec de moarte care a răsunat între zidurile menajeriei. A urmat sunetul unui singur suflet, plângând. Iar apoi, liniște. Treptat, s-a auzit zgomotul a sute de cuști deschizându-se încet, calculat, una câte una. 

<br/><br/>Dimineața, regele a fost găsit făcut praf de copite și ciocuri, dinți și gheare. Nu se știe ce-a auzit în ultima clipă. Dar după expresia de pe fața lui... nu părea să-i fi plăcut. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_38_Beastmaster_LocHeroName"		"Beastmaster"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_39_QueenofPain_LocFieldNotes"		"Uldamina, o cronicară autoproclamată a fostului oraș Elze, ale cărei cărți se bucurau de o popularitate neobișnuită, și-a ridicat privirea din maldărele de foi împrăștiate pe care le tot analiza. Mi-a oferit un zâmbet rece.

<br/><br/>În biblioteca ei dezordonată erau nenumărate tomuri, multe dintre ele fiind scrise chiar de aceasta. Unele coperte sugerau că nu erau tocmai istorice.

<br/><br/>„Vrei să afli mai multe despre Akasha”, spuse ea tăios. „Ia un scaun.”

<br/><br/>M-am așezat, iar ea a început să povestească despre Queen of Pain. Ultimul rege din Elze poruncise demonologilor săi să invoce o ființă devotată pricinuirii agoniei.

<br/><br/>Locuitorii din Elze erau pioși. Ideea unei creaturi invocate pentru a tortura prizonieri îi scandalizase. Când au aflat că Akasha fusese chemată, de fapt, ca să-l chinuie pe rege în dormitorul său, au fost îngroziți.

<br/><br/>„Urletele lui se auzeau peste tot în Elze”, zise Uldamina, ușor roșind. „Am scris totul într-una din cărțile mele... să văd pe unde e.”

<br/><br/>Căutând printre volume, adăugă că locuitorii l-au răsturnat pe rege din pricina... poftelor sale. În acel moment Akasha a fost eliberată de sub jugul acestuia. De atunci, împrăștie suferință pretutindeni.

<br/><br/>„Scriu o carte nouă despre asta”, a spus ea. „O să se vândă singură.”"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_39_QueenofPain_LocHeroName"		"Queen of Pain"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_3_Bane_LocFieldNotes"		"Pentru un templu săpat în adâncurile Insulei Tremurătoare cu eoni în urmă, ascuns de ochii lumii cu magie cabalistică, catedrala zeiței Nyctasha era uimitor de luminoasă.

<br/><br/>Sfeșnicele luminau drumul la fiecare câțiva pași, iar pereții erau vopsiți în alb, ca să reflecte lumina.

<br/><br/>„Odinioară, zidurile acestea erau negre și purpurii”, îmi șopti o preoteasă a Nyctashei. „Pe vremea când credeam că frica e doar o emoție, o stare a minții.”

<br/><br/>Cuvinte surprinzătoare, venind de la o discipolă a zeiței fricii. Totuși, deși Nyctasha zămislise teroarea, nu se desfăta în ea.

<br/><br/>„Ea doar radia propria teamă în lumea muritorilor”, spuse preoteasa cu gravitate. „Dar era o teamă stăpânită. Avea un scop. Nu era niciodată din cruzime.”

<br/><br/>Dar asta până când coșmarurile zeiței l-au născocit pe Bane, o întrupare atât de puternică a fricii, încât Nyctasha a fost silită să-l smulgă din mintea ei, ca să nu înnebunească. De atunci, nu a mai dormit niciodată.

<br/><br/>„Acela a fost momentul în care frica a devenit mai mult de atât”, se cutremură preoteasa. „A devenit elementară.”"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_3_Bane_LocHeroName"		"Bane"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_40_Venomancer_LocFieldNotes"		"În mlaștinile verzi și fierbinți ale Junglei de Acid de pe Insula Jidi, mă aflam cu picioarele încrucișate înaintea Căpeteniei Ocot a tribului Yomoco, în timp ce un tânăr cu o mantie de pene se chinuia să-mi traducă vorbele bătrânului vânător.

<br/><br/>„Pe vremuri”, zise tânărul, „oamenii lui Aktok veneau să prade aici. Luau fii, luau fiice. Pentru jertfă. Ca să trezească zeul-șarpe.”

<br/><br/>Căpetenia scuipă în covorul de mușchi. „Zeu rău. Devorează lumea.”

<br/><br/>„Dar acum”, continuă tânărul, gesticulând în timp ce vorbea, „multe luni fără prădări. Noi căutăm. Privim din copaci.” Aruncă o privire spre căpetenia sa, care încuviință. „Au dispărut. Satul întreg. Oase pe pământ, colibe distruse.”

<br/><br/>L-am întrebat dacă nu era totuși o ușurare. Tânărul mi-a interpretat cuvintele, iar bătrânul a râs sec, fără niciun fel de plăcere.

<br/><br/>„Nu înțelegi”, a tradus tânărul, cu un ton din ce în ce mai grav. „Ei n-au dat greș. L-au trezit pe Aktok. Noi l-am văzut târându-se din pământ. Piele verde. Flori pe spate. Dinți mari, ascuțiți. Otrava picura din ei.”

<br/><br/>Căpetenia se aplecă spre mine, până i-am văzut clar dinții săi înnegriți de la nuca de betel, iar apoi croncăni câteva cuvinte în limba lui. Tânărul înghiți în sec înainte de a transmite ce a zis.

<br/><br/>„S-a târât departe. Sperăm să nu se mai întoarcă. Dar acum, Aktok trăiește.” "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_40_Venomancer_LocHeroName"		"Venomancer"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_41_FacelessVoid_LocFieldNotes"		"Având în vedere cât de puține știm despre ființele din tărâmul îndepărtat Claszureme, am decis să-l studiez pe Faceless Void de la o distanță sigură. Desigur, când subiectul tău e cunoscut fie ca Faceless Void, fie ca Groaza-Beznei, e greu de spus ce anume, dacă există așa ceva, se poate considera „distanță sigură”.

<br/><br/>Din fericire sau din nefericire, nu prea am avut de ales. L-am urmărit sub desișul Junglei Fellstrath timp de... o zi? Cinci? Nu-mi puteam da seama. De fiecare dată când îi zăream forma înfiorătoare, picioarele mi se făceau grele ca plumbul, încetinindu-mi pașii, în timp ce el înainta nestingherit.

<br/><br/>Din când în când, mă apropiam destul cât să-l pot vedea mai bine, dar imediat apărea de două ori mai departe decât fusese cu o clipă mai devreme. 

<br/><br/>În cele din urmă, m-am pomenit înțepenită cu totul, iar el s-a apropiat să mă adulmece. Se pare că nu m-a socotit o amenințare, slavă zeilor. Doar și-a înclinat capul, m-a privit de sus până jos fără ochi, fără față, și a plecat mai departe. Eu mă holbam la el, înmărmurită.

<br/><br/>După aceea, am decis că ar fi mai bine să nu-l mai urmăresc. Groaza-Beznei e, probabil, una dintre acele mistere pe care e mai bine să le lași nerezolvate."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_41_FacelessVoid_LocHeroName"		"Faceless Void"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_42_WraithKing_LocFieldNotes"		"Răsfoind paginile unui tom masiv din biblioteca boltită din Qaldin, Aldric Ghimpenaru găsește în sfârșit ceea ce căuta.

<br/><br/>„Iată-l”, spune el chicotind. „Înfricoșător, nu?”

<br/><br/>Prentiss, un istoric versat în povestea legendarului Rege Ostarion, descoperise o pagină cu un desen al unui castel din oase. Cercuri de cranii încoronau stâlpi făcuți din tibii. Dimensiunea castelului sugerează că zeci de mii au contribuit cu materiale și nu pot să-mi imaginez că au făcut-o voluntar.

<br/><br/>„Ostarion nu dorea doar să domnească peste întregul regat, ci să-l stăpânească pe vecie”, spune Ghimpenaru. Un tip ambițios. „Castelul său era atât o fortăreață, cât și un avertisment”.

<br/><br/>Pentru a-și atinge scopul, regele a recurs la un ritual interzis. Folosind sufletele inamicilor și ale supușilor săi, și-a legat ființa de tărâm pentru totdeauna, nu ca om, ci ca o nălucă.

<br/><br/>„Nu e pe deplin viu, dar e suficient de viu… pentru scopurile lui”, spune Ghimpenaru. „Regatul său a căzut, dar el încă umblă pe acolo, cerând supunere sau moarte. Sau, adesea, ambele.”"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_42_WraithKing_LocHeroName"		"Wraith King"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_43_DeathProphet_LocFieldNotes"		"„Tata a fost printre ultimii căruia Krobelus i-a prezis viitorul”, a croncănit bătrâna ducesă de pe veranda ei împodobită. O tânără însoțitoare i-a turnat ceai în timp ce se lăsa pe scaun.

<br/><br/>Krobelus era o prezicătoare pentru cei foarte bogați. Fusese înzestrată cu abilitatea de a vedea dincolo de vălul care desparte viața de moarte, iar aceste întrezăriri îi șopteau despre viitor. 

<br/><br/>„I-a spus tatălui meu despre întunericul care îl va înghiți peste doi ani”, spuse ducesa. „Dar el era sănătos. Arogant.” A întrebat-o pe prezicătoare de ce, dacă era atât de pricepută în a desluși soarta altora, nu s-a sinchisit niciodată să-și citească propria soartă.

<br/><br/>Aceasta s-a dovedit a fi o întrebare care nu trebuia pusă. Pentru că a fost cea la care Krobelus nu a putut răspunde niciodată. Ani la rând batjocorise moartea, vânzând secretele vălului celui care plătea mai bine. Dar când și-a întors privirea spre interior, moartea a batjocorit-o la rândul ei. Propria ei soartă îi era ascunsă.

<br/><br/>Așa că, în schimb, a trecut dincolo de văl, sacrificându-se pentru a-i smulge secretele. Moartea a refuzat-o. Ea a fost trimisă înapoi, din nou și din nou, subțiată și schimbată cu fiecare reînviere, fiindu-i refuzată odihna veșnică. Și un răspuns definitiv.

<br/><br/>„Soarta tatălui meu s-a împlinit, în cele din urmă”, zise ducesa cu un șuierat. „Pentru că Krobelus nu mai prezice moartea. Ea o aduce.”"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_43_DeathProphet_LocHeroName"		"Death Prophet"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_44_PhantomAssassin_LocFieldNotes"		"Ating zidăria rece a capelei. Nici o îmbinare. Interesant. Însoțitoarea mea, o stareță îmbrăcată într-o mantie grea de război, spune că dialogul cu Mortred sau oricare dintre Surorile Voalului nu este permis. Dă de înțeles că sugestia ei de a mă întoarce era un act de bunătate. Că, dacă aș rămâne, nu știe ce ar putea să-mi facă Mortred.

<br/><br/>Perfect. După două luni de strâns indicii, cernut zvonuri și discuții cu liderii nemiloși ai breslelor de asasini (foarte reticenți), opțiunile mele sunt să renunț sau să fiu ucis. Îi spun stareței că sunt dispus să-mi asum riscul.

<br/><br/>Deodată, stareța îmbrăcată în mantia de război începe să se estompeze. Din silueta care vibrează pășește Sora Voalului pe care o căutam. 

<br/><br/>Totuși, tresar.

<br/><br/>„Semnul morții nu cade asupra-ți”, mă asigură ea. 

<br/><br/>„Bine de știut”, zic cu un zâmbet forțat. 

<br/><br/>„Acum… ai dreptul la o singură întrebare.”

<br/><br/>Așa că întreb despre începuturile sale. 

<br/><br/>Luată de ordin din casa unui negustor din Tares pe care abia și-o amintește, copilăria ei a fost un ciclu nesfârșit de antrenament cu lama, meditație și vindecare. Sare peste ritualurile de inițiere, dar cu un zâmbet slab recunoaște că a fost cea mai tânără care a purtat voalul, având doar 12 ani.

<br/><br/>Prima ei ucidere? Un secret pe care doar ea și cadavrul îl știu. A doua? Regele Arivist din Vârful Alb. Nu ai auzit de el? Exact. 

<br/><br/>Înainte de a încerca să pun o nouă întrebare, vechea mantie de război reapare. Oftez.

<br/><br/>Ar fi trebuit să mă aștept la asta. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_44_PhantomAssassin_LocHeroName"		"Phantom Assassin"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_44_PhantomAssassin_LocPersonaFieldNotes"		"Aleea mirosea a ulei de lampă ars și a șofran, un miros care se lipea de nări. Pete de sânge mai brăzdau încă piatra, dar trupul negustorului fusese luat de paznicii din Revtel, șters ca o datorie dintr-un registru contabil.

<br/><br/>O lamă rece mi s-a lipit de gât. „Cine-a făcut asta?”, întreabă o voce joasă, grăbită, fără chef de politețuri.

<br/><br/>Am clipit. „Eu... pot spune doar ce-am dedus.” Am arătat spre petele de sânge, distanța, arcurile precise. „Lamă dublă. Martorii au văzut o siluetă acoperită de un voal. Și... s-a întâmplat în ultima oră.”

<br/><br/>Lama s-a retras. O figură suplă a ieșit din umbre. Ochii i-au lunecat peste chipul meu. O încuviințare abia schițată. „Atunci n-are cum să fi ajuns prea departe.”

<br/><br/>Am expirat și, înainte să termin respirația, figura dispăruse. Niciun pas, nicio foșnire. Doar greutatea absenței lui și sentimentul că orice calcul făcuse pentru a ajunge aici va trasa drumul de urmat către alte arcuri și alte pete de sânge pe caldarâm. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_45_Pugna_LocFieldNotes"		"Mănăstirea zăcea în ruine, iar grinzile sale înnegrite păreau că zgârie cerul. Hoinăream printre cenușă, notând observații în carnețel.

<br/><br/>Un râs batjocoritor mă oprește la jumătatea unei propoziții. Ridic privirea și văd o apariție scheletică ce are o flacără verde și veșminte sumare, dar regale, cu ochii arzând de o cruzime jucăușă.

<br/><br/>Panica mă cuprinde. „Tu… trebuie să fii...”

<br/><br/>Apariția îmi smulge carnețelul și răsfoiește mâzgăliturile și noițele de pe margini cu fascinația unui copil care smulge aripi unei muște. Paginile foșnesc până găsește notițele despre satele din apropiere și legenda locală care mă adusese aici în căutarea lui Pugna. Acum că-l găsisem, regretam că am pornit pe acest drum.

<br/><br/>Rânjetul lui Pugna părea să se lărgească. Cu un gest capricios, mistuie paginile referitoare la locul său cu o pală de foc verde. Azvârli carnețelul deoparte cu nepăsare și-mi smulse pana din mână. „A mea!” râse el. Și apoi dispăru.

<br/><br/>Iau ceea ce a mai rămas din carnețelul meu și mă sprijin de un zid ars. Găsesc o bucată de cărbune și reîncep să scriu. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_45_Pugna_LocHeroName"		"Pugna"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_46_TemplarAssassin_LocFieldNotes"		"Un tămăduitor agitat mă cheamă în grabă într-o cameră somptuoasă de îngrijiri paliative.

<br/><br/>„Puterile încep să-l lase”, șoptește el. „Nu avem timp de pierdut.”

<br/><br/>Reputația mea de a pierde vremea mi-a luat-o din nou înainte.

<br/><br/>Sprijinit pe perne moi ca un fulg, într-un pat cu baldachin, zace fostul Duce de Uhatu, cu ochii pătrunzători, cerând să-și spună povestea. 

<br/><br/>O sete nemărginită pentru secrete l-a condus la un codex suprem, despre care se spunea că dezvăluie ușa ascunsă către toată cunoașterea. Din păcate, vestea despre căutarea lui atrăsese atenția cui nu trebuia. Era la jumătatea unei incantații menite să descătușeze secretele universului când lama psionică mânuită de Lanaya i-a vibrat la tâmplă. Maeștrii ei ordonaseră asasinarea lui, dar, în schimbul cunoștințelor acumulate, ea i-a oferit un compromis. 

<br/><br/>Trebuia să-i fie ștearsă suficientă parte din minte pentru a fi considerat mort, dar urma să ajungă un exemplu, trezindu-se o dată pe zi pentru a-și împărtăși povestea. Lama ei a alunecat în mintea lui. Întreaga cunoaștere acumulată de-a lungul vieții, în afara tragicii sale povești, s-a scurs în Lanaya.

<br/><br/>Ochii Ducelui își pierd strălucirea. Se prăbușește pe spate, respirând, dar nemișcat.

<br/><br/>Măcar are un pat drăguț. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_46_TemplarAssassin_LocHeroName"		"Templar Assassin"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_47_Viper_LocFieldNotes"		"O burniță ușoară se chinuie să vindece brazdele fumegânde lăsate în lizieră. <i>Pic-fâs, pic-fâs</i>, se aude de fiecare dată când o picătură cade pe câte un ciot verde, mocnit, dintr-un ulm noduros de o mie de ani.  

<br/><br/>Călăuza mea, pădurarul Arrol, scoate un bănuț de aramă și îl aruncă în mizeria topită. Dispare instantaneu într-un abur de gaz otrăvitor.

<br/><br/>„Ți-am spus că-i o mizerie”, chicotește el. Fluier cu o admirație de prost. Privesc urmele celui mai recent atac cu acid al unui nenorocit dragon necurat numit Viper.

<br/><br/>Locuitorii pădurii, de la cei din apropierea lizierei până la cei ascunși în adâncul său întunecat și necartografiat, au strâns laolaltă ce aveau și i-au plătit pe pădurari să-l ucidă pe dragonul necurat. Viper cerea, insistent și violent, ca oamenii pădurii să i se închine. Până acum, pădurarii nu s-au dovedit de mare ajutor. Săgețile și loviturile de sabie nu sunt prea eficiente împotriva unei fiare care topește arcuri și săbii cu expulsiile sale. 

<br/><br/>Întreb dacă au încercat să i se închine. Arrol îmi aruncă o privire. Am impresia că nu a înțeles, așa că repet întrebarea. De data asta, privirea lui îmi spune că m-a auzit din prima. Din fericire, burnița se transformă în ploaie și fugim să ne adăpostim sub ce mai rămăsese din pădurea care fumega. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_47_Viper_LocHeroName"		"Viper"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_48_Luna_LocFieldNotes"		"„Așadar, ai întâlnit-o deja pe Nova”, spune războinica ce purta un coif, ieșind din Codrul Nopții Argintii, cu lamele-i lucind în licărirea lunii roșiatice.

<br/><br/>Am întâlnit-o. Felina uriașă mă ținea lipită de un copac. Aș fi pariat că m-ar fi putut înghiți din două mușcături. Trei, dacă ar fi vrut să savureze gustul.

<br/><br/>„Spune ce te aduce aici și să nu minți”, mă avertizează Luna. „Zeița ne va spune dacă încerci să ne amăgești.”

<br/><br/>Încerc să respir cu laba unei feline de mărimea unei nicovale apăsându-mi pe piept. Gâfâind, explic că am venit să-i aflu povestea. Strălucirea lunii se schimbă din roșiatică în argintie și, milostiv, animalul își pierde interesul pentru mine și se depărtează. Nu <i>foarte</i> departe, însă.

<br/><br/>Luna povestește că odinioară fusese o mare războinică, a cărei armată fusese decimată. Rătăcea fără scop, aproape moartă, împinsă spre nebunie de foame, când Selemene, Zeița Lunii, a trimis-o pe Nova ca să o încerce. Evident, trecuse proba.

<br/><br/>„Când merg la război acum, este în slujba Ei”, spune cu evlavie. „Când vărs sânge, este pentru Ea.”

<br/><br/>Cu asta, sare pe spatele lui Nova și perechea dispare în salturi. Selemene o salvase de la înfometare. De la nebunie, nu eram chiar așa sigură."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_48_Luna_LocHeroName"		"Luna"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_49_DragonKnight_LocFieldNotes"		"Sir Davion cel Curajos. Sir Davion cel Înțelept. Sir Davion cel Nobil. Trebuie să fie greu să fii un cavaler atât de iubit de toți cei ce-l întâlnesc. Deși Davion nu caută atenție, am zărit un surâs discret când tinerele din sat se îmbrânceau una pe alta pentru a-i arunca o privire.

<br/><br/>Totuși, exista un nume care-l făcea să se încrunte: Sir Davion, Ucigașul de Dragoni. Mi s-a părut aproape caraghios: nu era el cel mai cunoscut pentru uciderea infamului dragon Slyrak? Nu purta solzii dușmanilor săi?

<br/><br/>Nu eram străin de modestia falsă, așa că l-am întrebat direct, în timp ce alaiul lui se îndrepta spre Hauptstadt. Pentru prima dată, am văzut că ochii lui nu erau doar ai lui. Ucigându-l pe Slyrak, nu absorbise doar o uriașă putere draconică, ci sărmanul absorbise și o incomodă <i>empatie</i> pentru cel mai mare dușman al său. (Incomodă, desigur, dacă ești un vestit ucigător de dragoni.)

<br/><br/>A renunțat așadar la vânătoarea de dragoni? Nu neapărat. Nu era ca și cum Slyrak ar fi fost prieten cu <i>toată</i> stirpea zmeilor. Mi s-a spus că nu-i suporta pe mulți și avea destule reglări de conturi de care să se ocupe. Poate că doar ajunseseră la o înțelegere. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_49_DragonKnight_LocHeroName"		"Dragon Knight"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_4_Bloodseeker_LocFieldNotes"		"Așa cum zice o vorbă: „Unde merge Iczoxtotec, acolo se lasă cu vărsare de sânge pentru Strygwyr.” 

<br/><br/>Desigur, doar vânătorii de oase îi spun Strygwyr. Dușmanii îi spun de obicei Bloodseeker. Prietenii? Ei bine, să spunem doar că nu are prea mulți.

<br/><br/>În orice caz, mă aflu pe urmele măreții păsări de pradă Iczoxtotec în timp ce planează către o ceată de mercenari oglodi în mijlocul cărora Bloodseeker face măcel. E singura mea șansă să-l întâlnesc față în față. Sau pe jumătate.

<br/><br/>Ajung chiar când spintecă un rătăcit în două grămezi egale, ciudat de identice, armura lui mistică sorbind fiecare picătură de sânge. Înghit în sec. „Ai fost mereu, hm, așa?”

<br/><br/>Mă observă pentru prima dată. Spre surprinderea mea, răspunde.

<br/><br/>„Jupuiții cer jertfe de sânge”, zice el gâfâind. „Trebuie să le aduc, altfel își vor lua sângele de la poporul meu.”

<br/><br/>Fac un pas înapoi. Nu trebuie să fii însetat de sânge ca să recunoști când altul este. Din fericire pentru mine, dar din NEFERICIRE pentru oglodi, Bloodseeker zărește alți mercenari întorcându-se spre tabără.

<br/><br/>Își croiește drum printre ei, iar eu profit de ocazie și fug. Probabil n-o să mai am altă șansă. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_4_Bloodseeker_LocHeroName"		"Bloodseeker"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_50_Dazzle_LocFieldNotes"		"„Nu sunt un monstru”, mă asigură Dazzle.

<br/><br/>Când l-am prins din urmă, era aplecat asupra trupului unui cerb muribund într-o pădure umbroasă, la un kilometru de Munții Codrul-Ceții.

<br/><br/>„Gurile spun că Tărâmul Nothl m-a corupt. Tot ce-a făcut a fost să-mi arate forma mea ideală”, pufni el, indignat.

<br/><br/>Dazzle era doar un băiețandru când a îndrăznit să treacă prin ritualul primejdios care-i permitea să călătorească spre Tărâm. Consiliul Ordinului Dezun, care supraveghea ritualul, îl avertizase să nu plece. Era prea tânăr, prea nepregătit. Totuși, insistase că e gata, iar Consiliul a cedat. Membrii îi consolau mama, pregătind-o pentru moartea sigură a fiului, când, spre uimirea lor, acesta s-a întors.

<br/><br/>„În plus, ar face un monstru așa ceva?”

<br/><br/>Din palma lui țâșnește o rază rozalie care lovește cerbul. Imediat, animalul se ridică și își scutură capul, de parcă s-ar fi trezit dintr-un coșmar.

<br/><br/>Mă gândesc că poate poveștile erau greșite. Până când izbucnește în râs și aruncă o rază albă din cealaltă mână, doborând din nou cerbul. Poate că nu erau chiar atât de greșite."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_50_Dazzle_LocHeroName"		"Dazzle"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_51_Clockwerk_LocFieldNotes"		"Clockwerk părea să repete „Nu pune mâna pe aia” la fiecare grozăvie plină de roți dințate din atelierul lui hidos. L-am liniștit că n-aveam de gând s-o fac vreodată. Nu eram nebun. Dar am înțeles și că avertismentele erau o formă de laudă camuflată în grijă.

<br/><br/>Să recunoaștem, încrederea lui era bine întemeiată. Iar, după câte morți mutilante erau puse pe seama lui Rattletrap, sfatul său era pe deplin justificat. Când l-am întrebat dacă petele de pe și din jurul invențiilor erau sânge sau rugină, doar a dat din cap și a zâmbit, ca și cum împărtășeam o glumă secretă. Mi-am dat seama că unii subiecți de test nu primiseră același avertisment ca mine.

<br/><br/>Nu, Clockwerk nu părea afectat de faptul că oameni nevinovați erau tocați în atelierul lui, dar știa că asta nu era de mult folos pentru reputația deja șubredă pe care o aveau brejii.

<br/><br/>„Ultimul lucru de care am nevoie e să vină peste mine un pâlc de săteni cu torțe și furci”, mormăie. „Să mut tot rahatul ăsta e o adevărată bătaie de cap.” "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_51_Clockwerk_LocHeroName"		"Clockwerk"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_52_Leshrac_LocFieldNotes"		"Se spune că adevărata înțelepciune este să știi că nu știi nimic. Dar cum se numește atunci când știi prea mult?

<br/><br/>Conform legendei, fostul filozof Leshrac poartă acest blestem. Căutând să descopere misterele naturii, a privit adânc în cristalele cronoptice, pietre bântuite despre care se spunea că ar oferi o privire în inima întregii creații.

<br/><br/>Ceea ce a văzut era atât de pervers, încât i-a frânt mintea în două. Acum conștiința sa trăiește între lumi, ambele fiind în esență la fel de malefice și nemiloase.

<br/><br/>În zilele noastre, unii îl numesc Sufletul Chinuit. Poate suna dramatic, dar cei care l-au întâlnit și au supraviețuit spun că titlul nu este exagerat. Dacă e să fie adevărat, spun ei, este mai degrabă un diagnostic.

<br/><br/>Se spune că învățăturile sale nu l-au dus la nebunie, ci l-au făcut NEMILOS. Dacă trebuie să cunoască adevărurile amare care i-au otrăvit mintea, consideră el, este corect ca și alții să-i împărtășească suferința. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_52_Leshrac_LocHeroName"		"Leshrac"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_53_NaturesProphet_LocFieldNotes"		"N-ai cum să ratezi nenumeroasele tăblițe cu mesaje de avertizare de la intrarea în Pădurea Încâlcită.

<br/><br/>„El cere să nu lași nimic în urmă”, scria pe unul. „El cere să nu tai nimic”, un altul. „El cere să nu culegi nimic de mâncare”, un al treilea.

<br/><br/>Nu erau mesaje care să spună vizitatorilor să stea departe, ci avertismente să respecte pădurea și să nu facă rău fără rost. Separat, fiecare plăcuță ar fi putut fi ignorată ca fiind opera unui locuitor bătrân care-și apără pădurea. Însă aici era vorba de Pădurea Încâlcită, un loc departe de orice așezare importantă, plin de vegetație sucită și ostilă. Numai un nebun ar fi îndrăznit să pună la încercare amenințarea ascunsă în aceste avertismente scrise, iar eu nu sunt unul.

<br/><br/>Am intrat în pădure cu prudență și, în mod previzibil, am dat peste o caravană de proști. Liane mai groase decât picioarele mele le țintuiau cadavrele de pământ. Crengi asemănătoare degetelor le strângeau toporiștile, acum înfipte definitiv în trupurile lor acoperite de mușchi. Din guri le crescuseră ciuperci.

<br/><br/>Am luat o scândură și am scris în grabă o a patra tăbliță, pe care am așezat-o lângă rămășițe: „Vă rugăm să citiți tăblițele.” "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_53_NaturesProphet_LocHeroName"		"Nature's Prophet"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_54_Lifestealer_LocFieldNotes"		"Drom, Măcelarul din Barrowhaven, era o adevărată nămilă, cu sprâncene aspre și un nas zdrențuit de bătăi. Totuși, se fâțâia neliniștit, ochii lui bulbucați aruncând priviri disperate în jurul celulei murdare.  

<br/><br/>„Temnița Devarque este capăt de drum pentru cei ca noi”, spuse el. „Eram în celula mea când am auzit zarvă. M-am uitat pe fereastră și gardienii se măcelăreau unii pe alții. Noi, prizonierii, am început să strigăm de bucurie. Era timpul să-și primească răsplata. Dar apoi s-a făcut liniște. Și atunci am văzut.”

<br/><br/>Un paznic, aflat într-un fel de transă, își deschisese singur celula. A fost sfâșiat imediat.

<br/><br/>„Era înalt, dar mai mult decât atât, era LUNG. Plin de dinți. Oase unde ar fi trebuit să fie piele. Ochii lui erau hotărâți să facă rău”, înghiți Drom.

<br/><br/>A doua zi dimineața, capelanul închisorii a venit să țină slujba de dimineață. După ce a vomitat la vederea carnagiului, a sugerat că era o răzbunare divină.

<br/><br/>„Dar orice zeu care ar permite ca ființa aceea să existe nu merită rugăciunile noastre”, tremura Drom.

<br/><br/>Capelanul a crezut că era un semn. Le-a oferit prizonierilor libertatea. Doar Drom a rămas.

<br/><br/>„Atâta timp cât chestia aia e acolo afară, eu rămân aici”, a spus el."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_54_Lifestealer_LocHeroName"		"Lifestealer"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_55_DarkSeer_LocFieldNotes"		"„Încă o partidă”, insistă Ish’Kafel, Dark Seer.

<br/><br/>Tocmai m-a provocat la a patra rundă a unui joc de strategie în care comanzi armate de replici pe un câmp de luptă. Le-am pierdut pe primele trei atât de repede încât mă întreb cum poate asta să-i facă plăcere, lui, un mare strateg de război.

<br/><br/>„Războiul nu este despre plăcere”, mă ceartă el când îl întreb. „Și o minte ascuțită poate descoperi noi strategii chiar și împotriva unui inamic cu puțină minte.”

<br/><br/>Hmmm. Ei bine, dacă nu este vorba de plăcere, jocul pare totuși să-l calmeze. Pe măsură ce jucăm și eu pierd, își deschide sufletul despre trecutul său.

<br/><br/>Înainte să dobândească puterea de a controla energia, își amintește el, copiii din planul său originar își stăpâneau mai întâi propriile trupuri. Ish’Kafel a învățat numeroase arte marțiale și a câștigat un festival de luptă la nivel de tărâm numit Lekel D’vit (tradus liber: Încăierare liberă?). De aceea rar lovește un inamic fizic. „Nu ar fi corect”, zâmbește ironic.

<br/><br/>Mai mult, găsește mai satisfăcător să-și depășească inamicii prin gândire decât prin forță brută. 

<br/><br/>„Vezi tu, ai lăsat flancul stâng descoperit, ceea ce îți face forțele vulnerabile”, spune el, în timp ce îmi flanchează generalul cu o mișcare diagonală a cavaleriei sudului, de care uitasem complet.

<br/><br/>„Încă o partidă.” "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_55_DarkSeer_LocHeroName"		"Dark Seer"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_56_Clinkz_LocFieldNotes"		"Numai un loc plin de smoală ca Hoven putea da naștere unei creaturi precum Clinkz și numai oamenii lui l-ar putea iubi. Pădurea luxuriantă, presărată cu bălți negre, aduce aminte de un zeu adormit prins într-o adolescență cosmică, mereu schimbător, dar niciodată schimbat.

<br/><br/>Ar fi ușor să presupui că acest tărâm se războiește singur, dar, în afară de a-ți distruge încălțările dacă nu ești atent, Hoven a găsit o ciudată stare de echilibru.

<br/><br/>Este ironic că, apărând această stare de echilibru, Clinkz însuși se află acum între viață și moarte. Poveștile venite din afara acestui loc vorbesc despre un demon de foc care se distrează făcând găuri în piepturile călătorilor inocenți.

<br/><br/>Nu mă așteptam la altceva, dar, de data asta, m-am înșelat. Clinkz nu era un demon. El a ucis unul și a ars de viu în timpul luptei. Primind viață eternă pentru victoria sa, — o răsplată, dar și un blestem totodată, având în vedere forma sa înflăcărată — este un protector neobosit, iar focul din jurul capului său este atât un avertisment pentru cei care ar dori să facă rău Hovenului, cât și o rază de speranță pentru cei care numesc acest loc acasă. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_56_Clinkz_LocHeroName"		"Clinkz"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_57_Omniknight_LocFieldNotes"		"M-am alăturat unei coloane de pelerini zdrențuroși care se căzneau pe drumul către stâncile înalte din Emauracus, casa preoților Omniscienței. Drumul m-a costat câteva săptămâni, o pereche bună de sandale și jumătate din răbdarea mea, dar am considerat că merită fiecare bășică pentru a afla mai multe despre Purist Ura-Tunetului, Omniknight.

<br/><br/>Într-un final, am început să zăresc stâncile: piatră abruptă și zimțată, străbătută de grote ca niște ochi adânci și veghetori. Hierofanii primeau pelerinii în chiliile lor săpate în piatră, cu speranța unei viziuni. M-am apropiat de un preot novice și l-am întrebat despre Omniknight.

<br/><br/>„A venit plin de îndoială”, a spus el. „Ne pregăteam să-l aruncăm în Groapa Sacrificiului.”

<br/><br/>Apoi, simțind privirea mea, a adăugat: „Așa se face cu necredincioșii. Dar apoi a strălucit cu harul Omniscienței și am știut că a fost ales să-l întâlnească pe Atotvăzătorul.” M-a privit cu o ușoară încruntare. „Dacă mai ai și alte întrebări, îți pot aranja o vizită la Groapa Sacrificiului.”

<br/><br/>Atunci mi-am dat seama că aveam toate informațiile despre Omniknight de care aveam nevoie. Am zâmbit și i-am mulțumit preotului pentru timpul pe care mi l-a acordat. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_57_Omniknight_LocHeroName"		"Omniknight"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_58_Enchantress_LocFieldNotes"		"Aiushtha m-a întâmpinat pentru prima dată într-o poiană verde, ascunsă adânc în Codrul Nopții Argintii, un tărâm secret pe care nu l-aș fi găsit fără ajutorul unui roi adevărat de spirite care m-au condus acolo.

<br/><br/>„Am auzit că ai venit să mă cauți”, mi-a spus ea. Vocea îi era plăcută și m-a liniștit imediat. „Mi-am trimis prietenii să te aducă aici. Ce îți dorești?”

<br/><br/>Companionii ei pădureni ciripeau, șușoteau și murmurau în extaz. Știam că Enchantress poate controla ființe cu mintea slabă, dar a vedea cum le vrăjește complet pe aceste creaturi simple era uluitor.

<br/><br/>„Vreau să scriu despre faptele tale”, m-am înclinat. „Pentru posteritate.”

<br/><br/>Ea a zâmbit cald, iar vocea-i cântătoare mi-a umplut din nou urechile.

<br/><br/>„Povestea mea este lungă și fără importanță”, a șoptit ea. „Dar poveștile creaturilor din jurul nostru... acelea merită ascultate.”

<br/><br/>Și, desigur, avea dreptate. Era evident că știa mai bine decât smerita scriitoare a acestor rânduri. Stăpâna știe întotdeauna mai bine."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_58_Enchantress_LocHeroName"		"Enchantress"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_59_Huskar_LocFieldNotes"		"Fusesem avertizată despre pericolele Pădurii Urlătoare: căpcăuni, lupi fioroși, urși infernali. Drept urmare, nu eram dornică să-l caut pe Huskar acolo. Din păcate, el acolo se afla.

<br/><br/>Din fericire, Huskar însuși s-a arătat mai prietenos decât mă așteptam. Ghemuit lângă un foc de tabără, părea aproape dornic să împartă o masă și să-și depene povestea. Dar, când începu să vorbească despre călătoriile sale, ne-a atacat o haită de lupi flămânzi.

<br/><br/>Mă gândeam că asta va fi ultima mea relatare, în timp ce lupii ne dădeau târcoale. Un singur luptător, oricât de iscusit ar fi, nu poate face față unei grămezi de canide uriașe. Primul s-a năpustit asupra lui, doborându-l. Cu siguranță urmam eu.

<br/><br/>Dar, în clipa în care liderul haitei mușca umărul lui Huskar, mușchii acestuia s-au încordat. Într-o fracțiune de secundă, lupul fusese aruncat peste poiană. Un altul s-a năpustit asupra mea, doar pentru ca gâtul său să fie străpuns brusc de pumnalul de obsidian al lui Huskar.

<br/><br/>Au venit și mai mulți lupi. Și aceștia au fost răpuși. Fiecare mușcătură, fiecare atac părea să intensifice furia lui Huskar.

<br/><br/>Când ultimul lup s-a retras, Huskar stătea în picioare, însângerat, dar cumva părea mai puternic decât înainte, cu ochii strălucind de furie. Am decis că și eu ar trebui să mă retrag."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_59_Huskar_LocHeroName"		"Huskar"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_5_CrystalMaiden_LocFieldNotes"		"Ghețarul Inimii-Albastre este friguros mai mereu, dar Rylai face ca vârful său bătut de vânt să pară și mai rece.

<br/><br/>„Te-a trimis soră-mea?”, mă întreabă ea. Are o licărire în ochi, dar vocea îi este ascuțită ca o lamă. Nu-mi pot da seama dacă mă place sau intenționează să mă omoare. Sau poate ambele.

<br/><br/>„Desigur că nu”, își răspunde singură cu un râs cristalin. „Dacă sora mea te-ar fi trimis, ai fi încercat să mă omori până acum.”

<br/><br/>„Și atunci ar fi trebuit să te omor eu.”

<br/><br/>Vocea îi devine melodioasă, dar ochii ei albaștri, limpezi, ascund ceva greu de descifrat. Nu sunt sigură ce, dar fiorul care îmi străbate șira spinării nu ține de clima înghețată.

<br/><br/>Vraja se destramă, indiciul dispare. „Oricum, eu sunt gardianca acestor meleaguri și mai bine îmi spui ce cauți”, spune ea, revenind la un ton mai vesel.

<br/><br/>Încerc să-i explic misiunea mea, aceea de a consemna poveștile celor mai mari eroi ai lumii, dar Rylai își pierde interesul pe la jumătatea primei fraze.

<br/><br/>„Mult noroc cu asta! Poți să ieși și singură”, face un gest larg, ca și cum n-ar ști sau n-ar vrea să observe că suntem deja afară. „Dacă dai de soră-mea, spune-i să treacă pe la mine!”"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_5_CrystalMaiden_LocHeroName"		"Crystal Maiden"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_5_CrystalMaiden_LocPersonaFieldNotes"		"Venisem să vorbesc cu Vrăjitorul Gheții, sperând că presupusa lui hibernare de o mie de ani aici, la Ghețarul Inimii-Albastre, includea și <i>câteva</i> ore de veghe. Dacă nu, probabil venisem doar să-l privesc.

<br/><br/>Dar, în locul lui, m-a găsit Lupul din Ținuturile Înghețate: blana lui avea culoarea gheții în lumina lunii; ochii săi erau două safire tăioase ca un burghiu prin gheață.

<br/><br/>„Ai venit să cauți puterea?”, m-a întrebat el. Aproape am căzut pe spate în viscol.

<br/><br/>„Într-un fel,” am spus, încercând să-mi recapăt calmul. „Dacă știința e o formă de putere.”

<br/><br/>Ochii lupului s-au îngustat, apoi s-au întors spre ghețar. „Cunoașterea e claritate cristalină. Dar e și greutate zdrobitoare. Ea păstrează… dar și întemnițează.”

<br/><br/>Apoi și-a scuturat bruma de pe blană și s-a pierdut în zăpadă. Am tremurat, dar nu de frig, și mi-am dat seama că poate nu-l căutasem pe adevăratul vrăjitor al gheții. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_60_NightStalker_LocFieldNotes"		"Ordinul lui Balanar este un grup nomad format din câțiva zeci de membri care călătoresc mereu acolo unde ziua e cea mai scurtă. Când i-am întâlnit la apus, tabăra lor era instalata pe marginea rece a Platoului Năpastei de Gheață.

<br/><br/>Dat fiind frigul, un foc ar fi fost binevenit. Dar orice sursă de lumină este interzisă în secta lui Night Stalker.

<br/><br/>O întâlnesc pe Paz, o bătrână din grup, care și-a arătat devotamentul față de întuneric scoțându-și singură ochii.

<br/><br/>„Ai îmbrățișat noaptea?”, mă întreabă ea cu seninătate. Mint și spun că da.

<br/><br/>„Bine”, zâmbește ea cu o grimasă subțire. „Când El sosește, vei fi răsplătită.”

<br/><br/>Răsplata, susține ea, este o moarte extatică și un loc veșnic alături de Balanar. Dar legenda spune limpede că el vânează singur, ceea ce o face pe o neinițiată ca mine să se întrebe de ce sunt ei atât de siguri că va dori companie.

<br/><br/>Pe măsură ce ultima rază de soare dispare în spatele stâncilor, frigul se adâncește și lumina palidă se stinge și ea. Zâmbetul ei hâd, lipsit de ochi, îmi dă mai mulți fiori decât frigul blestemat.

<br/><br/>„El sosește”, șoptește ea, plină de speranță."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_60_NightStalker_LocHeroName"		"Night Stalker"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_61_Broodmother_LocFieldNotes"		"Semnul scorojit al „Circului de Bizarerii al lui Kuz Borst” scârțâie în bătaia vântului de seară. „Te vrei tă tii despre Arahnida Neagră?”, mă întreabă Kuz, aruncând priviri neliniștite spre umbrele tot mai adânci din Falcăroș. 

<br/><br/>Singurul aventurier cunoscut care a scăpat vreodată cu o pradă din bogățiile magnetice ale lui Ptholopthales, a transformat bogățiile în cea mai vestită colecție de rarități din această parte a Ținuturilor Înghețate. Apoi, îndrăznețul negustor și-a forțat norocul, întorcându-se la Piroteo să-i „recruteze” pe copiii lui Broodmother pentru spectacolul său. De atunci e pe fugă.

<br/><br/>„Câți pui de păianjen ai… răpit?”

<br/><br/>„Ete aproape zero, jur. Dacă tă fie… vreo două tute?”

<br/><br/>Se strecurase într-un tub de lavă în timp ce Broodmother se juca liniștită cu prada ei (un hipogrif ghinionist). „Totdeauna ochii ei te uită după următoarea mată, dar când începe să înfășoare prada în cocon, e ceva compultiv, nu te poate opri până nu termină.” Atunci i-a înșfăcat. 

<br/><br/>Kuz plesnește hățurile. Îi doresc drum bun.

<br/><br/>Sunetul unor picioare uriașe, alergând și scârțâind, răsună prin trecătoare, înainte să fie străpuns de un urlet plin de furie. 

<br/><br/>Ar fi trebuit să-i urez: drum bun și <i>noroc</i>. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_61_Broodmother_LocHeroName"		"Broodmother"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_62_BountyHunter_LocFieldNotes"		"În ciuda interesului imens al lui Neambun și a insistențelor ei, refuz să-l mai documentez pe Gondar, Bounty Hunter. I-am spus de nenumărate ori că nu există. Și ar trebui să știu: am depus deja eforturi considerabile să-l găsesc. 

<br/><br/>Întreabă zece bandiți și primești zece descrieri diferite despre Gondar: înalt, scund, slab, masiv, verde, roșu… fiecare jură că l-a văzut cu ochii lui. Un hoț a jurat pe mormântul nașului său că Gondar era o umbră vie. Am întâlnit umbre vii și e mai ușor să găsești dovezi despre ele decât despre acest așa-zis vânător de recompense.

<br/><br/>Până și moralitatea lui Gondar se schimbă în funcție de cine povestește: pare să ucidă doar criminalii cei mai odioși… sau doar mesagerii cei mai blânzi… sau, cumva, doar criminalii blânzi. E pură absurditate. În acest punct, aș putea paria pe reputația mea că Gondar există doar în mințile bandiților panicați care vor să-și țină în frâu progeniturile care aspiră la hoție. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_62_BountyHunter_LocHeroName"		"Bounty Hunter"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_63_Weaver_LocFieldNotes"		"Thaddeus Mantagri este decanul Facultății de Studii Ontice de la Universitatea Ultimyr. Se spune că la cursul lui de Cosmologie Taumaturgică Avansată au reușit să promoveze doar cinci studenți în toți cei patruzeci și doi de ani de când îl predă. Nu pentru că ar fi un profesor aspru la notare, ci pentru că Ultimyr nu obișnuiește să împărtășească secretele despre țesătura realității înseși decât celor care pot dovedi că nu vor greși niciun cuvânt în incantațiile lor.

<br/><br/>Thaddeus, de altfel, și-a scris teza de doctorat despre Țesători, iar ochii i se luminează când îl întreb. Țesătorii, explică el, sunt custozii existenței. Nu sunt nici arhitecți, nici zei: pentru un Țesător, universul este o pânză întinsă pe un război de țesut cosmic. Ei repară rupturile făcute de curgerea timpului, strâng cusăturile lăsate și întăresc porțiunile subțiate, înainte ca ceva întunecat, de nespus și străin de planul nostru să se strecoare.

<br/><br/>Deși pare o slujbă ingrată și repetitivă, iar Thaddeus se grăbește să-l prezinte pe Skitskurr drept un ticălos, e greu să negi că oricare dintre noi ar putea cădea pradă aceleași ispite. Skitskurr fusese unul dintre cei mai buni Țesători, dar s-a săturat să cârpească aceleași rupturi, din nou și din nou, pentru eternitate. S-a plictisit de simpla întreținere a realității. Dorea să creeze una nouă.

<br/><br/>Experimentele lui au început la scară mică, dar n-a durat mult până ce păzitorii au observat. Restilizase prea mult din tiparul universului, iar firele duceau direct la el. Păzitorii i-au tăiat lumea de la rădăcină, exilându-l din supralume în greșeala de lume pe care poate că a creat-o sau nu: lumea noastră.

<br/><br/>Thaddeus nu predă niciun curs despre Skitskurr. Cu cât mai puțini știu povestea lui, cu atât țesătura rămâne mai sigură. „Realitatea noastră poate că nu-i perfectă”, spune el, „dar tind să o prefer așa cum este.” "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_63_Weaver_LocHeroName"		"Weaver"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_64_Jakiro_LocFieldNotes"		"La treizeci de cotituri adânc în infamul labirint al negustorilor din Revtel, o tăbliță jerpelită anunță „Mărăcineanu și fiii”, deși „Mărăcineanu” este tăiat, la fel și „i” din „fii”. 

<br/><br/>Tăblița atârnă deasupra unei căsuțe ponosite și terne. Când afacerea ta se rezumă la carnea de dragon, merită să păstrezi discreția, fără să zici nimic la vedere despre dragoni.

<br/><br/>„Scriitorul, așa-i?”, spune un bărbat pe care îl bănuiesc a fi ultimul fiu, în timp ce desprinde deznădăjduit o pulpă mică, solzoasă.

<br/><br/>„Carnea de dragon de foc e bună și iute”, se laudă el. „Dragonii de gheață, ăia sunt un alt fel de iute. Dar unul care-i și de foc ȘI de gheață? Ei bine, aia-i de bani MULȚI.”

<br/><br/>Așa că Mărăcinenii plecați să-l caute pe Jakiro, l-au zărit clătinându-se în depărtare, aparent deja pe moarte. L-au urmărit printr-o trecătoare, doar pentru a descoperi că fuseseră păcăliți. Jakiro se prefăcuse rănit ca să-i atragă, apoi un cap i-a ars pe tată și jumătate dintre frați, în timp ce celălalt i-a înghețat pe restul ca pe niște furnici în chihlimbar.

<br/><br/>„Afacerea de familie nu mai e ce-a fost odată”, oftează fiul. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_64_Jakiro_LocHeroName"		"Jakiro"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_65_Batrider_LocFieldNotes"		"Deși am fost informat din surse sigure că Batrider „e un idiot” și „un laș”, el e cel puțin abil, pentru că s-a dovedit a fi imposibil de găsit. 

<br/><br/>Stau ghemuit după o stâncă acoperită de iederă, la marginea îndepărtată a junglei Yama Raskav. „Asta-i cel mai bun loc unde să-l pândești pe Batrider”, insistă ghidul meu, un entuziast fermier de orz-mlăștinos, uitându-se peste stâncă.

<br/><br/>În tinerețe, Batrider își petrecuse zilele arzând pâlcuri de arbori de balliboo ca să facă loc câmpurilor de trestie-neagră ale familiei. Tatăl său, un notoriu butoi ambulant de bere, era exigent și aspru cu băiatul pe care-l striga doar „copilule”.

<br/><br/>Într-o zi, pasiunea maniacală a lui Batrider de a porni focurile a deranjat un cuib de morde-lilieci. Unul l-a înhățat și la dus la cer, vrând să-i dea drumul ca să se zdrobească de stânci și să-l dea de mâncare puilor. 

<br/><br/>„Majoritatea s-ar panica dacă i-ar prinde un morde-liliac”, șoptește ghidul, scrutând orizontul. „Dar nu Batrider.”

<br/><br/>„În schimb, băiatul a reușit să se smucească din ghearele liliacului și să se cațere pe spatele lui. Folosindu-i urechile, l-a «dirijat» spre coliba tatălui și a aruncat un sac aprins peste casă. Morde-liliacul a avut prima și singura masă caldă înainte ca Batrider să-i reteze capul.”

<br/><br/>„Apoi, Batrider s-a întors și...”

<br/><br/>Fâlfâitul uriaș al unor aripi și un chicot nebunesc, de undeva de sus, îl întrerup pe ghidul meu.

<br/><br/>„Cred că se întoarce doar să se asigure că tatăl lui e mort”, șoptește ghidul, uluit, privind cum o siluetă se arcuiește pe cer.

<br/><br/>Post-scriptum: am fost informat și mi s-a reamintit de către informatorul meu de nădejde că, pe lângă faptul că e idiot și laș, Batrider se teme și de Axe. Am fost informat din surse sigure că ar trebui să scriu asta acum, în timp ce informatorul meu mă supraveghează. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_65_Batrider_LocHeroName"		"Batrider"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_66_Chen_LocFieldNotes"		"Când am auzit prima dată zvonurile despre Chen, un fost proscris care se convertise la justiția sfântă, am fost suspicios. Descoperisem cu multă vreme în urmă că sub armurile strălucitoare ale cavalerilor se ascund, de obicei, destul de multe pete.

<br/><br/>Niciunul dintre sătenii dispuși să-mi ia banii nu se întâlnise cu Chen în persoană, dar majoritatea cunoșteau pe cineva, prieten ori rudă, care pornise să-l caute în speranța de a se alătura cauzei lui drepte. După cum era de așteptat, niciunul nu se mai întorsese. Așa că am plecat pe urmele lui.

<br/><br/>Mi-am dat seama că eram pe drumul cel bun când am descoperit locul însângerat unde pelerinajul câtorva acoliți plini de speranță se încheiase violent. Un interviu cu Chen părea acum… imprudent. Așa că m-am cățărat în cel mai apropiat copac.

<br/><br/>De acolo am văzut un bărbat plângând și implorând. Nu voi ști niciodată dacă pentru milă sau pentru iertare.

<br/><br/>Cu o scânteiere de lumină, Chen l-a convertit pe acesta așa cum îi convertise și pe ceilalți, iar cadavrul aburind a dat chemarea la ospăț pentru animalele sale loiale. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_66_Chen_LocHeroName"		"Chen"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_67_Spectre_LocFieldNotes"		"Ani de-a rândul, triburile Azmeddir și Muddaral s-au războit în lupte purtate peste nisipurile aride ale Ținuturilor Amărăciunii. Se părea că nu putea fi încheiată niciun fel de pace până când, brusc, războiul s-a oprit.

<br/><br/>Ce două căpetenii ale triburilor m-au primit într-un cort mare, un fel de sală comunală, aflată în așezarea în care locuiau acum cele două tabere într-o armonie forțată și neliniștită.

<br/><br/>„Luptele nu se terminau niciodată”, spuse căpetenia Azmeddi. „Lupta se oprea doar când una dintre tabere era nimicită.” Fața i se întunecă. „Până când a apărut ea.”

<br/><br/>Din câte am aflat, Spectre, cunoscută sub numele de Mercurial, fusese atrasă de conflictul lor nesfârșit. Ființa întunecată pur și simplu apăruse într-o zi, în toiul unei bătălii deosebit de sângeroase.

<br/><br/>„Atunci, oamenii au început să moară”, spuse căpetenia Muddar, cu ochii larg deschiși. „Nici o sabie, nici o săgeată, doar moarte. Ea făcea oamenii să moară.”

<br/><br/>Umbrele i-au cuprins pe războinici, propriile lor arme s-au întors împotriva lor, mulți au înnebunit. Neputincioase, triburile s-au grăbit să încheie un armistițiu.

<br/><br/>„Ea a fost trimisă de adevăratul zeu Rah'kazal, să ne spună să nu mai luptăm”, zise șeful Azmeddi.

<br/><br/>„Nu!”, strigă furios șeful Muddar. „Trimisă de adevăratul zeu Ek'tobar!”

<br/><br/>Pe măsură ce vocile lor deveneau tot mai ascuțite și mai furioase, i-am lăsat să-și dispute cea mai recentă neînțelegere."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_67_Spectre_LocHeroName"		"Spectre"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_68_AncientApparition_LocFieldNotes"		"Istoricii spun că Kaldr a fost făurit din vidul înghețat, că acesta l-a născut atât ca trimis, cât și ca avertisment. Înțelepții spun că el este cea mai pură formă a frigului, venit să înghețe lumea într-un pustiu de gheață.

<br/><br/>Pentru sătenii din Trell, un mic cătun din Câmpia Malurece din Hinterland, el era moartea însăși.

<br/><br/>Am auzit că venise în Trell acum două zile. Când am ajuns în dimineața aceasta, locul încă nu se dezghețase pe deplin. Câțiva săteni și vite rămăseseră încremeniți ca niște statui, înghețați în mijlocul pașilor, în timp ce încercau să fugă. Alții căzuseră, sfărâmându-se în cioburi. Pământul era cleios, căci sângele lor se transforma ușor din gheață în lichid.

<br/><br/>Un lucru despre Kaldr: este la fel de minuțios pe cât este de nepătruns. Niciun supraviețuitor. Niciun indiciu despre motivul pentru care lovise acest cătun. Din toate relatările, localnicii erau pașnici, deci e posibil ca asta să fie soarta oricărui loc în care acesta ajunge.

<br/><br/>Dacă așa stau lucrurile, dacă distrugerea lui nu este un act arbitrar, ci un simplu produs al naturii sale, atunci motivele sale vor rămâne necunoscute."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_68_AncientApparition_LocHeroName"		"Ancient Apparition"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_69_Doom_LocFieldNotes"		"Se spune că Doom este singura ființă vie care cutreieră liber printre cele șapte iaduri. Asta însemna că nu aveam nicio șansă „în șapte iaduri” să-l găsesc. În schimb, am început cu începutul: la crater.

<br/><br/>„Crater” este un cuvânt corect, dar banalizează scena. Rana deschisă din pustietate, unde a fost aruncat din cer, era încă vie și înnegrită, cu nisipul topit în creste de sticlă ascuțite cât să-ți taie degetul, iar aerul fierbinte ondula cu un miros de ars. Parcă nu trecuse nicio zi în care groapa să se poată vindeca. Cei mai mulți localnici evită locul.

<br/><br/>Cei mai mulți, dar nu toți. Un bătrân păstor pretindea că văzuse prăbușirea. „S-a ridicat din foc, complet nevătămat. Doar aripile sale fusese carbonizate până la cioturi. Deci, s-a rănit puțin, dacă mă gândesc mai bine. Ah, și ochii îi ardeau de ură.” Se opri. „MULTĂ ură.”

<br/><br/>Dar dacă poveștile sunt adevărate, nu s-a ridicat din foc. El este focul, mistuitor și nemilos. Nu e vorba doar că Doom hoinărește printre iaduri, ci că aduce iadul cu el oriunde se duce. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_69_Doom_LocHeroName"		"Doom"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_6_DrowRanger_LocFieldNotes"		"Am întâlnit familia lui Traxex într-un bordei cu acoperiș de mușchi, sub brazi, unde aerul era atât de încărcat cu miros de pământ umed încât puteai să-l mesteci. Erau gazde primitoare, chiar dacă un pic directe.

<br/><br/>„A fost de-a noastră de la început”, spuse mama adoptivă, întinzându-mi o cană de ceai fierbinte de ciuperci. „Tăcută ca o umbră, iute ca un gând. Am crezut că e un copil schimbat la naștere care s-a întors.”

<br/><br/>Unchiul ei încuviință. „Traxex era născută pentru asta. La șase ani, putea surprinde un șoarece în frunze uscate.” Sorbi din cană. „Păcat de față, totuși.”

<br/><br/>Mătușa oftă. „Ambele părți la fel, fără vreo aluniță sau mustață pe vreuna. Atât de simplă. Nu-i de mirare că dispărea atât de ușor.”

<br/><br/>Mi-au povestit cum creștea din ce în ce mai înaltă, până când a început să dea cu capul de căpriorii casei. Într-o zi a ieșit și nu s-a mai întors. „N-am cum să o condamn, tot lovindu-se cu capul de toate”, spuse unchiul. „Săraca, așa de sfrijită.”

<br/><br/>„Dar tot a noastră e Traxex”, zise mama ei cu hotărâre. „Ne e dor de ea.” Se gândi. „Totuși, nu ne e dor să schimbăm căpriorii rupți.” "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_6_DrowRanger_LocHeroName"		"Drow Ranger"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_70_Ursa_LocFieldNotes"		"L-am întâlnit pe supraviețuitor într-o tavernă afumată, la nord de lizieră, cu o mânecă prinsă în cui și cealaltă mână strângând o halbă. A fost de acord să vorbească dacă promiteam să-i notez cuvintele exact.

<br/><br/>„Am găsit urme peste tot. Erau mari și uriașe. Tovarășii mei au râs, crezând că prada va fi floare la ureche. Și a fost.”

<br/><br/>„A ieșit din întuneric ca o alunecare de teren. L-a spintecat pe Bjorn din claviculă până în vintre. Au căzut măruntaiele din el de parcă cineva ar fi răsturnat masa de tranșat a unui măcelar. I-a devorat capul lui Torsten. A plesnit ca un pepene copt care se sparge de caldarâm. Jannik a fugit. Picioarele lui au făcut zece pași. Restul din el doar cinci.”

<br/><br/>„Pe mine m-a luat de braț. L-a smuls din umăr, întreg, cu o precizie uimitoare. Am urlat. Nu-i păsa. Doar s-a apropiat. A expirat un aer fierbinte. A zis: «Pleacă. Du vestea. Ținutul acesta nu e un fond de vânătoare.»”

<br/><br/>Își ridică halba din nou, aproape vesel. „Așa că iată-mă. Răspândind vorbele.” "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_70_Ursa_LocHeroName"		"Ursa"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_71_SpiritBreaker_LocFieldNotes"		"Am trecut pe lângă o caravană de negustori distrusă, chiar la est de Oaza Kalabor. Urmam o serie de urme adânci de copite, sperând doar pe jumătate că mă vor duce la Barathrum, Spirit Breaker. Urme de pași omenești se împrăștiau în toate celelalte direcții.

<br/><br/>Caravana transportase pietre prețioase, bijuterii, covoare fine și alte asemenea bunuri de mare valoare, care acum erau împrăștiate printre resturi. Fuseseră abandonate în favoarea vieților negustorilor.

<br/><br/>Barathrum își scurma pământul din copite când m-am apropiat cât mai precaut cu putință.

<br/><br/>„A fost porunca stăpânului”, răspunse, când l-am întrebat de ce pustiise caravana. „Dacă stăpânul poruncește, așa fac.”

<br/><br/>L-am întrebat cine era stăpânul său. Privirea lui s-a ridicat spre cer. Tăcerea sa îndelungată nu-mi dădea de înțeles dacă știa cine era, dar era clar că de-ar fi știut, nu mi-ar fi spus.

<br/><br/>„Eu nu sunt decât un sol”, spuse în cele din urmă, mândru. „Distrugerea nu-mi aduce bucurie, decât în slujba Lui.”

<br/><br/>Apoi ochii i s-au întunecat. „Stăpânul spune că poți trăi.”

<br/><br/>Era o veste bună. Am zâmbit.

<br/><br/>„Dacă pleci acum.”

<br/><br/>Am decis să nu pierd vremea cu urări de rămas-bun și am rupt-o la fugă. N-avem nicio șansă să alerg mai repede ca el dacă se hotăra să mă urmărească, evident. Era doar un gest de respect, să-i arăt că nu va fi nevoie să-și bată capul cu mine."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_71_SpiritBreaker_LocHeroName"		"Spirit Breaker"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_72_Gyrocopter_LocFieldNotes"		"Neamul brejilor adoră cel mai mult să arunce lucruri în aer. Să provoace o explozie e o tradiție de familie: o grenadă aruncată cu dragoste din generație în generație. E o sursă de mândrie printre breji să inventezi o nouă lege a detonației.

<br/><br/>Cumva, Aurel a reușit să ridice ștacheta mai sus de-atât: voia să învețe să zboare. Să simtă vântul printre dinți, să audă vuietul elicelor în urechi și să simtă bombele părăsindu-i mâinile, în timp ce cădeau peste victimele sale nepregătite de jos. 

<br/><br/>„Toți i-au spus că nu se poate”, povesti Dervil Sparge-Iute. „Și noi, cei din neamul brejilor, suntem cam naivi. Credem că orice e posibil. Iar asta înseamnă ceva.”

<br/><br/>Apoi, într-o zi, Aurel pur și simplu a dispărut. Atelierul zăcea tăcut, cu un set de pale de elice sprijinite de perete, lângă o grămadă tristă de bombe nedetonate. În jurul focurilor din taverne, se vorbea în batjocură că prostul s-ar fi exilat singur de rușine. 

<br/><br/>Dimineața următoare, când umbra uriașă a trecut pentru prima dată peste piață, nimeni nu și-a dat seama că trebuie să se împrăștie. Apoi ceva a căzut din cer. Urmat de altceva. Urmat de multe altele."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_72_Gyrocopter_LocHeroName"		"Gyrocopter"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_73_Alchemist_LocFieldNotes"		"Laboratorul lui Razzil Realicoare arăta ca un atelier construit într-un depozit de fier vechi în timpul unui cutremur. Lăzi cu minerale se clătinau lângă alambicuri de cupru șuierătoare. Sticle scânteiau în toate culorile, unele vibrând ușor. Aerul mirosea a fenicul ars, șopârlă fiartă și idei proaste.

<br/><br/>Tovarășul său căpcăun, jumătate complice, jumătate animal de povară, purta un șorț mic, pătat, cu o expresie care trăda atât curiozitate, cât și foame. Breazul micuț sări lângă mine, ținând strâns o sticluță albastră, spumoasă. „Perfect! Tocmai testăm ceva.”

<br/><br/>Înainte să pot obiecta, fiolele fură umplute și ridicate pentru a le ciocni. Amestecul avea un gust ascuțit și metalic, ca un șoc electric muiat în suc de mango.

<br/><br/>Instantaneu vocea mea se subție într-un chițcăit de șoarece. A căpcăunului era un falset ridicol. Razzil părea că vorbea cu entuziasm, dar fără a scoate vreun sunet; un câine din apropiere urla. Ne-am privit și am izbucnit într-un râs strident.

<br/><br/>„Asta”, gâfâi Razzil, „ar fi trebuit să ne facă să zburăm.”

<br/><br/>În timp ce râdeam, privirea mi-a alunecat absentă către unul dintre rafturile cu elixire ale lui Razzil. Unele arătau precum un curcubeu, unul strălucea ispititor. Și apoi, în spatele lor, aproape invizibile ochiului… erau alte sticle. Sticle cu glife în formă de schelet pe etichete. Sticle care bolboroseau în liniște. Una părea să conțină un vid de culoarea cernelii cu o singură stea palidă suspendată. Una care părea să se uite înapoi.

<br/><br/>Mi s-a strâns stomacul. La suprafață, experimentele lui Razzil păreau inofensive, chiar amuzante. Dar nu mă puteam abține să nu mă întreb ce-aș găsi dacă aș arunca o privire pe rafturile cu poțiuni ascunse, în camera marcată ACCESUL INTERZIS. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_73_Alchemist_LocHeroName"		"Alchemist"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_74_Invoker_LocFieldNotes"		"În timp ce Invoker vorbea, sferele magice din jurul lui se aprindeau, se stingeau și își schimbau culoarea, de parcă ar fi subliniat emoția poveștilor sale. În ceasul al zecelea al interviului, m-a cuprins încet groaza: omul acesta poate nu se va opri niciodată din vorbit.

<br/><br/>Era mândru de faptele sale, care erau impresionante, nu-i pot nega asta. Povestea vieții unui mag aproape nemuritor, după cum părea, cerea ceva timp să fie spusă. Iar Invoker are o memorie legendară: e în stare să-și amintească aproape fiecare detaliu din aproape toate experiențele sale dintr-o viață ce descopeream că e foarte aventuroasă, foarte interesantă și foarte, foarte lungă.

<br/><br/>Desigur, aventuroasă și interesantă erau cuvintele pe care le-ar fi folosit el. Ascultând fără întrerupere, cuvântul mai potrivit care îmi venea în minte era „istovitoare.” Mâna a început să mă doară și, observând asta, Invoker m-a întrebat dacă voiam să invoce o vrajă ca să-mi scrie pana singură.

<br/><br/>Din profesionalism, am refuzat cu greu. Când soarele răsărea în a doua zi de interviu, regretam amarnic alegerea. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_74_Invoker_LocHeroName"		"Invoker"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_74_Invoker_LocPersonaFieldNotes"		"„N-am vrut să merg atât de departe,” plângea Carl peste resturile fumegânde ale unui tâlhar de ocazie. Îmi era clar că, în ciuda lăudăroșeniilor lui, nu omorâse pe nimeni înainte. Ștergându-și lacrimile, mi-a spus că nu e corect ca cineva „să sară la noi așa, pur și simplu.”

<br/><br/>De când „a sosit” în timpul nostru, cu câteva săptămâni în urmă, Carl fusese ținut la Academia Ultimyr pentru a fi studiat. Atât pentru învățăturile lui despre artele mistice, cât și pentru ca ceilalți vrăjitori să-l studieze pe acest tânăr mag cu înzestrări supranaturale. 

<br/><br/>Teleportarea magică spre ținuturi îndepărtate e dificilă chiar și pentru cei mai puternici vrăjitori, cu atât mai puțin deplasarea cu eoni în viitor. Dar iată-l pe acest copilandru, gălăgios și îndrăzneț, care a făcut-o de unul singur.

<br/><br/>Bătrânii din academie n-au reușit să reproducă vraja lui Carl, iar Invoker din timpul nostru a refuzat să creadă altceva decât că e un impostor straniu. Frustrat, Carl a cerut în cele din urmă să fie lăsat să meargă afară, jurând: „De data asta, vă voi dovedi.”

<br/><br/>Ce s-a întâmplat în celelalte dăți, Carl a refuzat să spună. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_75_Silencer_LocFieldNotes"		"Ca în majoritatea locuințelor din orașul de corturi Hazhadal, încercarea de a nu lăsa nisipul să intre înauntru e o luptă în zadar. Încerc să-mi scutur cât pot perna pătrată, apoi renunț.

<br/><br/>Gazda mea este Abagard, ultimul instructor în viață al cândva măreței școli de magi-războinici, ordinul Aeol Drias. Venisem să-l întreb despre Nortrom, cel mai mare mag-războinic pe care Aeol Drias îl dăduse vreodată. 

<br/><br/>„Este adevărat că Aeol Drias a dat naștere celui mai mare mag-războinic”, zâmbește ușor Abagard. „Dar nu prin instruire academică.” Tușește cu o ușoară jenă. „Noi… l-am crescut ca să fie campionul nostru. Două sute de ani, o linie genealogică după alta, împerechere după împerechere. El nu s-a născut. Noi l-am făcut.”

<br/><br/>Nortrom s-a dovedit un elev ascultător. Dar realitatea s-a dovedit mai puțin ascultătoare. După șapte ani în Aeol Drias, Nortrom pica chiar și cele mai rudimentare teste de magie. Elevul pe care îl crescuseră secole întregi ca să fie apogeul ordinului nu putea invoca o vrajă nici dacă ar fi fost să-și salveze viața. 

<br/><br/>„Eram <i>sigur</i> că am determinat corect genealogia. Dar toate semnele erau acolo. Dădusem greș.” Suspină. „Asta am crezut, până când a venit Ziua Testului Suprem.” 

<br/><br/>Se pare că talentul său doar întârziase să se manifeste. Studenții s-au aliniat să-și demonstreze abilitățile. Nimeni nu avea așteptări de la Nortrom. Dar, pe măsură ce ceilalți novici începeau incantațiile, Nortrom s-a concentrat. Deodată, pe terenul unde se desfășura testul, el nu doar că era cel mai bun mag. Era singurul mag. Nimeni altcineva nu putea invoca o vrajă. Și cu siguranță nu ca să-și salveze viața.

<br/><br/>„Privind partea bună”, oftează Abagard, „a absolvit.”

<br/><br/>Dau din cap și sorb din laptele meu cu nisip. Foarte nisipos. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_75_Silencer_LocHeroName"		"Silencer"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_76_OutworldDestroyer_LocFieldNotes"		"Întrebam de săptămâni în stânga și-n dreapta, sperând să găsesc pe cineva care supraviețuise unei întâlniri cu Outworld Destroyer. În cele din urmă, un negustor rătăcitor mi-a spus că fratele lui reușise cumva.

<br/><br/>„Fratele meu, Traymont, era de felul lui curios”, spuse. „Mereu în căutare de aventuri noi. În călătoriile sale, a dat peste un oraș pe care Destroyer îl… distrugea.”

<br/><br/>Mi-a spus unde îl pot găsi pe fratele său dacă voiam un interviu.

<br/><br/>„Mult noroc”, adăugă trist, înainte să-și continue drumul.

<br/><br/>L-am întâlnit pe Traymont în azilul tern, steril, unde locuiește acum. Când l-am salutat, și-a întors capul ras să se uite la mine. Sau dincolo de mine.

<br/><br/>„O să te prindă”, spuse, aproape în șoaptă. „O să ne prindă pe toți.”

<br/><br/>Unii academicieni consideră că Outworld Destroyer a venit de dincolo de soare, de la marginea abisului însuși. Că patrula acea zonă îndepărtată, așteptând. Dar ce? Câțiva cred că e vestitorul unui rău atât de pătrunzător încât va consuma lumea. Alții, dacă se gândesc într-adevăr la asta, refuză să reflecteze prea adânc asupra posibilităților. Dar bărbatul slăbuț, cu ochi largi, din fața mea avea, se pare, propria teorie.

<br/><br/>„Nu putem scăpa”, horcăi. „Prea târziu. Deja vine.”

<br/><br/>Nu aveam să obțin prea multe informații de aici. În timp ce ieșeam, Traymont începu să chicotească. Râsul i se transformă într-un hohot nebunesc. Urla iar și iar printre accesele de râs: „Deja vine!”"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_76_OutworldDestroyer_LocHeroName"		"Outworld Destroyer"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_77_Lycan_LocFieldNotes"		"Lumina de la focul meu, tot mai slab, dintr-o poiană adâncă din Pădurile Vestice, proiecta reflexii ale lizierei: o pereche de ochi strălucitori. Apoi, o a doua pereche apare lângă prima, și o a treia lângă a doua, până când se formă o constelație.

<br/><br/>Mâna îmi cade pe cuțitul scurt pe care îl port, dar, când primul lup uriaș năvălește din pădure ca o umbră vie, scap lama, cuprinsă de spaimă. Se apropie încrezător de mine, dar nu mârâie, nici nu e amenințător. Părea… curios? Scâncesc și întorc capul când ajunge destul de aproape să mă miroasă. Când deschid ochii, după ce mi s-a părut o veșnicie, în fața mea se află un bărbat cu colți. Ceilalți lupi se risipesc.

<br/><br/>„Această pădure e un loc periculos pentru cineva ca tine”, mormăie el.

<br/><br/>Se prezintă ca Sântblestem din Casa Ambry. Auzisem că familia lui se ridicase împotriva unui rege nebun. Că doar el supraviețuise din neamul său, dar că magii regelui l-au blestemat, condamnându-l la licantropie. Știam povestea, dar mai aveam o întrebare.

<br/><br/>„Când te transformi…”, îndrăznesc eu, „…nu te doare?”

<br/><br/>„Mai mult decât vei ști vreodată”, răspunse el grav. „Doare de fiecare dată.”"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_77_Lycan_LocHeroName"		"Lycan"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_78_Brewmaster_LocFieldNotes"		"Sub arcadele năpădite de iederă ale Orașului Ruinat, l-am găsit pe Mangix, Brewmaster. A fost de acord să-mi ofere un interviu, însă cu o singură condiție: să bem împreună.

<br/><br/>„Cei din Ordinul Oyo”, începu el, punând jos halbele, „beau ca să poată vorbi cu spiritele.” Berea îmi amintea de el: brun-aurie, un pic cu aromă de nuci, alarmant de tare. „Eu sunt semi-celest, așa că văd mai departe în cealaltă lume. Ajută.”

<br/><br/>După câteva înghițituri, începeam și eu să văd în alte tărâmuri. Nu-mi era de folos.

<br/><br/>Pe la al doilea rând, el (ei? erau doi acum) îmi povestea cum îl bătuse pe vechiul maestru într-o încăierare de pumni și băutură. „Nu ușor”, spuneau Mangixii (mangicșii?). „Multă trântire la pământ.” Dau din cap. Poate prea mult.

<br/><br/>Pe la al patrulea rând, mangix spune că caută singur gând perfect să unească tărâmul fisic cu cel spiritual. eu zic căi probabl sub masă.

<br/><br/>La al cincilea rân, mangx bate mine pe umăr. Te-ai descurcat au zis el apoi masa se învââârte și alunec la nani-nani"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_78_Brewmaster_LocHeroName"		"Brewmaster"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_79_ShadowDemon_LocFieldNotes"		"Nu aveam de gând să încerc să smulg informații despre Shadow Demon de la secta care îl urmează, dar auzisem de o adeptă rătăcită care fugise din rândurile lor. De săptămâni întregi încercam să-i dau de urmă.

<br/><br/>Era de neconceput să părăsești Ordinul Ceața-Umbrelor, așa că eram sceptică. La fel de sceptică era și ea, dar față de mine, de încercările mele repetate de a o găsi și de intențiile mele. Fugea încă din ziua în care plecase. A fost nevoie de săptămâni de corespondență codificată, mesaje ascunse și multe asigurări pentru a reuși, în cele din urmă, să aranjăm o întâlnire într-o colibă îndepărtată, într-un loc pe care am promis că nu-l voi divulga.

<br/><br/>Când am ajuns, un pumnal îi strălucea în mână și ochii ei mă priveau cu o licărire ucigătoare. Avea o privire sălbatică, de fugar, ca o ființă vânată.

<br/><br/>„Am fugit când părinții mei m-au oferit ca sacrificiu”, a șoptit subțire, tresărind îngrozită la fiecare sunet. „Văzusem cum otrava pe care o dădeau celor sacrificați îi corupea... îi chinuia... îi <i>ucidea</i>.”

<br/><br/>Mi-a spus că secta aducea sacrificii menite să grăbească sfârșitul zilelor, nu doar pentru această lume, ci pentru toate lumile. Aceasta era cea mai mare speranță a zeului lor.

<br/><br/>Un foșnet din afară o făcu să sară în picioare, ridicând lama spre propriul gât. Un sânge gros începu să-i curgă până la cot înainte ca eu să o pot opri."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_79_ShadowDemon_LocHeroName"		"Shadow Demon"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_7_Earthshaker_LocFieldNotes"		"L-am găsit într-o vale sculptată de cutremur, în aerul aspru cu miros de praf și piatră proaspăt sfărâmată. Vârfurile Nishai se înălțau deasupra, încă scuturând mici avalanșe. Îl cheamă Raigor Copită-Grea; alții îi spun Earthshaker.

<br/><br/>E cam lipsit de reacții. Ca să fiu drept, e făcut literalmente din piatră. Așa că am vorbit cu prietenii lui.

<br/><br/>„Noi urmăm ordine”, spuse un golem. „El s-a făcut singur. Nu e ca noi.”

<br/><br/>„Noi păzim. Raigor umblă liber”, încuviință un gargui. 

<br/><br/>Într-un an, vârfurile au înnebunit: avalanșele au urlat, pământul s-a despicat, hărțile au ajuns grămezi de gunoi. Când praful s-a risipit, Earthshaker a ieșit la iveală, scuturând de pe umeri un munte și îndepărtând bolovani ca niște fire de praf. Se spune că se crease pe sine cu răbdare, bucată cu bucată, într-un pântece de stâncă.

<br/><br/>După o tăcere măsurată în timp geologic, a decis că meritam să fiu băgat în seamă. „Sunt și piatră, și os”, a spus el. „Trăiesc, sângerez și într-o zi voi muri. Când mă voi preface în țărână, nu va fi decât revenirea acasă.” "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_7_Earthshaker_LocHeroName"		"Earthshaker"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_80_LoneDruid_LocFieldNotes"		"Într-o clipă scriam grăbit notițe pe o creastă acoperită de mușchi, în următoarea stăteam lipit de pământ, ascuns după un pin noduros, cu inima bubuindu-mi în piept. Se spune că, atunci când întâlnești un urs în sălbăticie, „dacă e brun, la pământ mă pun”, iar „dacă-i de culoare neagră, mă lupt cu el o zi întreagă”. Dar un urs din spirite făcut? Nu există rime pentru asta, așa că permite-mi să compun una: acela-i foarte de temut.

<br/><br/>Bătrânul Sylla a apărut fără să se grăbească. Părea neobișnuit cu o compania ce nu era din familia ursidelor, dar m-a primit totuși. Ursul său s-a plimbat până la un pârâu și s-a întors cu un pește, pe care Sylla l-a mâncat crud în timp ce vorbeam. Am notat conversația, încercând să ignor ursul care mă privea la rândul lui.

<br/><br/>Mi-a vorbit despre Clanul Urșilor, demult dispărut, și despre sarcina lui: aceea de a păzi o sămânță sacră și de a o planta doar atunci când lumea ar fi devenit pustie. În cele din urmă, l-am convins să-mi arate sămânța. Arăta ca o sămânță.

<br/><br/>Așteptase multă vreme. Speram doar să mai aștepte încă eoni. Și, pe măsură ce își termina peștele, mi-a urat rămas-bun și a dispărut printre copaci, făcându-mă să mă întreb ce altceva face prin pădure."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_80_LoneDruid_LocHeroName"		"Lone Druid"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_81_ChaosKnight_LocFieldNotes"		"Alerg.

<br/><br/>Pe măsură ce un escadron de călăreți pe armăsari negri ca tăciunele mă urmărește prin Câmpurile Carnagiului, alerg. Știu că nu pot alerga mai repede ca ei, dar chiar dacă aș fi putut, nu ar fi contat. Caii și călăreții pur și simplu dispar și reapar în fața mea. Primul cal se disipează chiar în clipa în care mă izbesc de el și mă proptesc drept în armăsarul masiv din spatele lui.

<br/><br/>Cu plămânii goliți de aer și puțin amețit, mă ridic clătinându-mă. Torța îmi căzuse în timp ce alergam, dar ochii de foc ai călărețului și ai calului său făceau suficientă lumină încât să pot vedea câte ceva.

<br/><br/>„Nu ești o ființă a Luminii”, mârâie călărețul. Nu știam dacă să mă simt jignit, dar chiar dacă aș fi fost, n-aș fi arătat asta.

<br/><br/>„Calea muritorilor e sub nivelul meu. Tu nu contezi.”

<br/><br/>Ei bine, asta a durut puțin.

<br/><br/>„Lumina va cădea sub lama mea. Cei ce o slujesc se vor întoarce în țărână.”

<br/><br/>Cu aceste cuvinte, ceilalți călăreți se risipiră. Armăsarul lui Chaos Knight se întoarse și se avântă mai departe, lăsându-mă singur în întuneric. Și dacă asta însemna că nu se mai întoarce, întunericul era de-ajuns de bun pentru mine. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_81_ChaosKnight_LocHeroName"		"Chaos Knight"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_82_Meepo_LocFieldNotes"		"Pe când intram în coliba lui, ridicată din materiale disparate, adunate de ici-colo, Meepo chicoti. „Bine-ai venit! Bine-ai venit! Ia loc!”, spuse arătând spre ceea ce semăna cu un tron putrezit dintr-o civilizație dispărută de mult.

<br/><br/>„Nu, mulțumesc. Prefer să stau în picioare”, strâmbai din nas, spre deliciul lui Meepo.

<br/><br/>Își aruncă privirea peste umărul meu. Când i-am urmat ochii, am văzut un alt Meepo așezat pe un taburet crăpat, zâmbind.

<br/><br/>„Cum dorești”, spuseră amândoi. Noul Meepo se întinse și căscă teatral, punându-și brațele la spate. Recunoscând o diversiune, m-am întors și am surprins un al treilea Meepo cotrobăind prin desaga mea, căutând ceva de furat. Când am încercat să-l apuc, dispăru cu un pocnet, împreună cu mâncarea învelită în frunze pe care o păstrasem pentru drumul spre casă.

<br/><br/>Când m-am întors, încă doi apăruseră. Toți cei cinci Meepo (Meepi?) mă priveau din toate părțile și spuseră: „Nu te superi dacă împrumut asta, nu-i așa?”

<br/><br/>Am spus că nu. În acel moment, părea cea mai rapidă cale de a-i opri să se înmulțească. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_82_Meepo_LocHeroName"		"Meepo"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_83_Treant_LocFieldNotes"		"După o săptămână în care rătăcisem prin munții de dincolo de Valea Augurului, îmi pierdusem speranța că voi găsi pe cineva care să-mi spună ceva despre Treant Protector. Sau pe cineva, în general. Nu era nimic altceva decât pădure. Mai mulți copaci decât te-ai fi așteptat în munți, foșnind neîncetat.

<br/><br/>Tocmai mă așezasem pe o rădăcină groasă, ieșită din pământ, când o voce bubui deasupra mea.

<br/><br/>„Stai pe piciorul meu.”

<br/><br/>Am tresărit imediat. După scuze grăbite, m-am prezentat și am pomenit de Protector.

<br/><br/>„Noi îl știm ca Boltăverde”, spuse treantul. „E plecat. A pornit într-o călătorie ca să cunoască lumea voastră, rozaliule, așa cum și tu ai venit aici să o cunoști pe a noastră. Dar tainele noastre nu sunt pentru tine.”

<br/><br/>Părea că se mai destinde (pe cât poate un copac să facă asta) când i-am spus că vreau să aflu mai multe doar despre Boltăverde.

<br/><br/>„Era cel mai iute dintre noi și, totodată, cel mai aventuros”, mormăi el. „Va avea grijă de orice primejdie care s-ar putea abate asupra tărâmului copacilor.”

<br/><br/>„Poate într-o zi se va întoarce. Poate nu. Dar tu...”

<br/><br/>M-am aplecat, cu pana pregătită.

<br/><br/>„Trebuie să pleci și să nu mai revii niciodată.” Ah.

<br/><br/>Nopțile au fost reci în drumul spre casă. M-am gândit că e mai bine să nu fac focul."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_83_Treant_LocHeroName"		"Treant Protector"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_84_OgreMagi_LocFieldNotes"		"Casa de jocuri de noroc candonessiană amuți în așteptarea rundei lui Aggron Sfarmă-Piatră la masa de zaruri.
„Cinci de cinci. <i>Iarăși</i>”, anunță cu gravitate crupierul, peste vuietul mulțimii. 

<br/><br/>Se spune că Zeița Norocului a binecuvântat căpcăunii cu aptitudinile ei. Fără ea, ar fi fost prea proști ca să supraviețuiască. Dar această casă de jocuri de noroc este cunoscută pentru faptul că schimbă probabilitatea de câștig în favoarea sa. Crezuseră că măsluiseră zarurile suficient încât norocul chior care aduce reputație unui căpcăun să nu mai conteze. Asta era acum zece aruncări. Zece aruncări… iar fiecare dintre ele cinci-cinci.

<br/><br/>Dar Aggron, având două capete în loc de unul, are de două ori mai mult noroc decât ceilalți căpcăuni. Cele două capete înseamnă și dublă minte. E cel mai isteț dintre căpcăuni, adică la fel de isteț ca un om căruia nu i-ai încredința o mâncare fierbinte. 

<br/><br/>Îl urmez pe Aggron afară, unde își verifică creatura de călărie, Fulgușoara.

<br/><br/>Unul dintre capete îmi spune că mama lui a fost o căpcăună numită „Căpcăuna.” Celălalt zice că tatăl său a fost un căpcăun numit „Căpcăunul Căpcăunilor.” Părinții lui fuseseră crescători de hoituri, aproape muritori de foame, până când s-a născut Aggron și norocul lor s-a schimbat brusc.

<br/><br/>Acum, Aggron călătorește prin lume, dornic să împartă norocul său cu oricine îi devine prieten. Iar ceilalți?

<br/><br/>„Păi, ăia care nu capătă noroc, eu le dau ce numesc…” spuse un cap, înainte ca celălalt să încheie cu un efort căpcăunesc de gândire: „…noroc rău.” "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_84_OgreMagi_LocHeroName"		"Ogre Magi"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_85_Undying_LocFieldNotes"		"Nori groși de fum negru m-au condus spre poiana sterpă din Dealurile Sângerânde, unde un adolescent zdrențăros arunca un cadavru pe jumătate mâncat pe un rug uriaș aprins, deja îngrămădit cu morți. Priveliștea era mai ușor de suportat decât duhoarea.

<br/><br/>M-a privit cu suspiciune, așa cum ai face dacă tribul tău nomad ar fi fost măcelărit pe neașteptate. În cele din urmă, poate pentru a lua o pauză de la căratul trupurilor, tânărul se apropie de mine.

<br/><br/>„Lucrul ăsta... vine neanunțat, în miez de noapte”, glasul îi era abia o șoaptă. „Auzim cu toții un bâzâit încet, de-ți dă fiori. Eu? Eu fug cât mă țin picioarele.”

<br/><br/>Trupurile arse, adăugă el, erau ale celor care rămăseseră să lupte.

<br/><br/>„Ridică mâna încet și o piatră țâșnește din pământ, scoțând mortăciuni umblătoare. Și ele sunt <i>flămânde</i>. Flămânde după cei ca noi.”

<br/><br/>Îmi ciripiseră câțiva despre Undying pustiind sate și tabere ca aceasta. Problema fusese să găsesc pe cineva care trăise să povestească.

<br/><br/>„Acum trebuie să-mi ard familia”, spuse el, reprimându-și fără succes un suspin. „Nu vreau să se întoarcă la viață precum arătaniile alea.” "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_85_Undying_LocHeroName"		"Undying"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_86_Rubick_LocFieldNotes"		"„Rolul de dregător al unui oraș este una dintre cele mai onorante poziții pe care le poate ocupa un mag”, se făli Ilwyn Caladrian, arătând spre o sală uriașă plină de volume cu coperți de piele, sfere cu încrustații de aur, pocale de cristal și alte obiecte misterioase frumos împodobite.

<br/><br/>După cum se spunea, Caladrian își câștigase rolul de mag al Coridorului de Piatră după decenii de studiu și practică. Mai important, supraviețuise unui eveniment care este numit simplu de către cei din lumea magiei drept Cataclismul. Nimeni nu se ridicase vreodată împotriva întregii bresle a magilor. Nimeni nu fusese atât de nesăbuit. Dar când Rubick a cutezat s-o facă, era cât pe ce să pună capăt lumii magiei. 

<br/><br/>„Rubick ne-a aruncat mănușa”, dădu din cap Caladrian. „Ne-a provocat pe toți, iar o forță mai mare decât o armată de magi uniți pentru un scop comun nu există.”

<br/><br/>Cel puțin în teorie. Magii și-au unit forțele, însă au ajuns în cele din urmă să se rănească singuri. La fiecare vrajă pe care o invocau, Rubick avea un răspuns. De multe ori, răspunsul său era chiar o vrajă folosită de un alt mag.

<br/><br/>„Incantații care au necesitat ani de studiu, el le-a replicat fără să clipească, de parcă ar fi fost o joacă de copii”, bolborosi Caladrian. „Unii dintre noi ne-am târât ca să scăpăm, dar numai pentru că se plictisise să ne omoare.”

<br/><br/>„Sper să rămână plictisit.”"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_86_Rubick_LocHeroName"		"Rubick"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_87_Disruptor_LocFieldNotes"		"Sunetul nisipului roșu scrâșnind sub pașii mei se împletește cu trăsnetul cerului furtunos de deasupra pustiului sterp din platoul Druud.

<br/><br/>Mărșăluind lângă mine e o șopârlă uriașă, pe spinarea căreia șade Disruptor. E mic pentru un oglodi, dar duce cu el un băț mare. Mai precis, o prăjină din care ies arcuri electrice, cu care Disruptor concentrează electricitatea. Mă grăbesc să țin pasul cu el în timp ce patrulează zona.

<br/><br/>„Neamul meu a studiat tainele furtunii timp de generații întregi”, îmi spune despre nomazii oglodi, izgoniți din ținuturile lor și rătăcind prin deșerturi de atunci. Oamenii sunt preocupați mai mult de vreme atunci când depind de ea. 

<br/><br/>„Știm pericolele pe care le poate aduce vremea. O cinstim cu respectul cuvenit. În schimb, ea ne îngăduie să o folosim pentru scopurile noastre.”

<br/><br/>O rafală de vânt ridică un zid uriaș de nisip în fața mea, dar se abate în jurul lui Disruptor.

<br/><br/>„Asta n-a fost de la mine”, râse el. „Uneori, vremea are chef de șotii. Dar nu-ți face griji. Dacă s-ar fi mâniat pe tine, ai fi știut.”

<br/><br/>O altă suflare smulge foi din jurnalul meu. Mă zbat să le adun. Disruptor, aflat în patrulă, nu are timp să mă aștepte. În schimb, îmi oferă un sfat: „Caută adăpost. Vine furtuna.”"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_87_Disruptor_LocHeroName"		"Disruptor"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_88_NyxAssassin_LocFieldNotes"		"Avertismentul unui curier mi-a oferit direcția: „Nu zăbovi prin tuneluri.” Evident, eu am zăbovit. Lampa mea scotea la iveală vine de cuarț, piatră umedă și licăriri de secreții rășinoase. Propria mea respirație răsuna prea tare.

<br/><br/>Mai întâi se auzi scrâșnetul chitinos, apoi un gând care nu era al meu: STAI. Mi se înfipse în creier atât de brutal, încât am scăpat carnețelul din mână.

<br/><br/>Din întuneric începu să se dezvăluie: opt membre, primele două ca niște pumnale. Mandibule se încordau de parcă mă gustau. Carapacea zveltă părea creată cu un singur scop: să se apropie tăcut, să lovească rapid, apoi să dispară.

<br/><br/>Doi ochi arzători iradiau o intenție atât de ascuțită încât părea ca un cuțit presat între coastele mele. Mă simțeam măsurat ca potențială pradă, o îmbucătură roz și moale. Gândul apăsă mai tare: „Ține minte povestea mea, scribule. Regina-zeiță a ales această larvă. Doar această larvă a supraviețuit ritualului. Renăscută. Lama ei cea mai ascuțită. Voința ei întrupată. Nyx.”

<br/><br/>N-am clipit până când a dispărut, lăsând doar un miros înțepător și un ecou de voință. Scriu repede acum, nesigur dacă aceste cuvinte sunt ale mele, ale lui… sau ale Ei. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_88_NyxAssassin_LocHeroName"		"Nyx Assassin"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_89_NagaSiren_LocFieldNotes"		"Nu te-ai aștepta să găsești un pirat în Pustietățile Sclipitoare, dar acolo mă trimiseseră sursele mele pentru a-l găsi pe bătrânul lup-de-mare cunoscut drept Negurilă. L-am găsit râzând cu poftă la o masă care scârțâia de la greutatea halbelor goale, într-o cârciumă sordidă numită Capul Cămilei, la marginea regatului Qaldin. Dar când am întrebat de ea, se dezmetici brusc.

<br/><br/>„Păzeam cala corăbiei noastre, Hangerul Roșu, cân' auzisem un urlet spintecător”, povesti el. „Încremenisem. Da, de frică, dar mai era și al'ceva. Iar apoi apăru ea.”

<br/><br/>„Se șerpui pe lângă mine, mă privi drept în ochi c-o ură de n-am mai văzut pân' atunci și nici pân' acum. Apoi scotoci prada noastră, ochind fiecare cupă, potir și pocal.”

<br/><br/>„Pare-că-se n-a găsit ce căuta, așa că s-a șerpuit în mare, fără niciun sunet”, tremură el.

<br/><br/>Spune că și camarazii lui erau la fel de încremeniți. Nu știe ce s-a ales de ei.

<br/><br/>„Tot ce știu eu e că nu mai pun picioru' pe lângă v'o apă în vecii vecilor.”"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_89_NagaSiren_LocHeroName"		"Naga Siren"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_8_Juggernaut_LocFieldNotes"		"Câmpul de luptă de lângă poalele dealurilor Kantusa este presărat cu trupuri. Mai e presărat și cu capete care odinioară aparțineau trupurilor respective. În mijlocul unui morman de cadavre stă Yurnero.

<br/><br/>Face un salt și își înfige sabia sa măreață într-un alt adversar. Picioarele i se mișcă abil, în armonie cu brațele, dar, totodată, și în opoziție cu ele, în timp ce-și face loc prin dușmani, spintecându-i. E ca și cum ai privi apa în mișcare. Apă care poate tăia oamenii în două.

<br/><br/>În cele din urmă, ultimul dintre adversarii săi cade (câțiva reușiseră să fugă, spre dezgustul lui Juggernaut). Ochii îi strălucesc din spatele măștii în timp ce privește carnagiul pe care l-a provocat.

<br/><br/>„Astăzi a fost o zi bună”, rosti solemn. „Pentru mine, da, dar mai ales pentru cei care au murit aici cu onoare.”

<br/><br/>Îl întreb dacă regretă că a fost exilat de pe Insula Măștilor sau distrugerea ulterioară a acesteia, distrugere care l-a lăsat drept ultim supraviețuitor al neamului său, rugându-mă în sinea mea să nu fie ofensat. Din fericire, n-a fost cazul.

<br/><br/>„Nu este timp pentru regrete când sunt bătălii de câștigat”, răspunde el."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_8_Juggernaut_LocHeroName"		"Juggernaut"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_90_KeeperoftheLight_LocFieldNotes"		"L-am găsit la răsărit, ghemuit lângă un foc care abia pâlpâia, încercând să clocotească apa dintr-un ceainic. Arăta ca oricare alt bătrân rătăcitor: firav, învelit în haine groase, bodogănind neîntrerupt. Calul său necheză nervos.

<br/><br/>„Nu te lăsa păcălit de bătrânul Ezalor”, mă avertizase un vânător. „Pare un nebun bătrân care șchiopătă. Mă rătăcisem într-o noapte fără stele când l-am întâlnit și, dintr-o dată, poc! Steaua Nordului a strălucit ca un felinar.”

<br/><br/>Într-adevăr, bătrânul părea inofensiv. Toiagul său era sprijinit de un bolovan și lumina slab, așa cum n-ai vedea la alte toiaguri. Murmura ciudat despre „prima lumină” și cum prima lumină a dimineții obișnuia să „alerge mai repede”. Apoi râdea, ca și cum ar fi împărtășit cu universul un banc numai de ei știut.

<br/><br/>„Oh, salutare”, spuse el în timp ce mă apropiam. Arătă spre răsărit. „Frumos, nu-i așa? Nu-i rău deloc, dacă-mi permiți să spun.” Calul pufni.

<br/><br/>Ceainicul șuiera. Ezalor turnă ceai cu o mână tremurândă. Focul părea să se aprindă și mai tare. Am sorbit ceaiul, spunându-mi că e doar lumina dimineții. Dar dincolo de orice, părea că nu stau alături de un om, ci de ceva ce își amintește un timp când însăși ideea de dimineață era o noutate."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_90_KeeperoftheLight_LocHeroName"		"Keeper of the Light"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_91_Io_LocFieldNotes"		"Câmpiile se întindeau, albe și neîntrerupte, sub un cer atât de larg încât mă dureau ochii. Aerul avea un miros static și furnica precum sarea. Se spune că Io se află pretutindeni, dar se zvonea că aici ar putea fi zărit. Un zumzet blând și constant pulsa în jurul meu, ca o bătaie de inimă. Apoi apăru Spiritul.

<br/><br/>Orice ar fi Io, este mai vechi decât timpul, ca să nu mai vorbim de limbi. Cei care l-au întâlnit spun că „vorbește” doar prin cooperare și tonuri armonice. „Uneori cântă”, mi-a spus un nomad. „Un ton major înseamnă că te place. Disonanța înseamnă... fugi.”

<br/><br/>Simțindu-mă ridicol, întreb de unde a venit. O terță majoră strălucitoare răsună în toate direcțiile. Un gest larg al omniprezenței? Întreb de ce se asociază cu unii și cu alții nu. O septimă minoră plutitoare oscilează ezitant, ca un gest de ridicare din umeri.

<br/><br/>În cele din urmă, Io se înalță într-o spirală spre cer, risipind scântei de lumină. Mă uit în carnețel, nesigur dacă aproape înțelesesem o forță cosmică sau dacă regizasem un interviu cu mine însumi. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_91_Io_LocHeroName"		"Io"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_92_Visage_LocFieldNotes"		"Într-un azil din Hauptstad, am întâlnit un pungaș numit Raff, care arăta de parcă ar fi fost în iad și s-ar fi întors. Se pare că a și fost, chiar de șapte ori.

<br/><br/>Teoretic, murise o singură dată: jumătate beat, cu pantalonii în vine, căzând de la balconul unui bordel, iar apoi s-a trezit în Labirintul Strâmtorat, o încâlceală de pasaje întortocheate unde sunt sortate sufletele. 

<br/><br/>„Doar că am găsit o cale de ieșire”, șoptește el, apropiindu-se. „Nu spun pe unde. Ar zidi-o.”

<br/><br/>De fiecare dată când are loc o evadare din Labirintul Strâmtorat, Vânătorul de Suflete, un gargui numit Visage, este eliberat și însărcinat să aducă fugarul înapoi.

<br/><br/>„Aripi de piatră care fâlfâie. Gheare ca niște dălți”, spune Raff cu autoritatea cuiva care a auzit fâlfâitul și a simțit dălțile. Raff a încercat toate ascunzișurile imaginabile: oceane („piatra se scufundă”), jungle („aripile se agață”), chiar și biserici („ar trebui să aștepte pe acoperiș, nu?”). Nimic nu a dat roade. 

<br/><br/>„Acum sunt aici”, zice, gesticulând spre clădirea azilului și spre colegii săi bolnavi, slăbiți și, în unele cazuri, decedați recent. „Mă gândesc că nu mă remarcă printre ceilalți pe jumătate morți.”

<br/><br/>De ce continuă să fugă? Raff ridică din umeri. „Dacă ai vedea ce te așteaptă pe partea aialaltă, ai fugi și tu. Chiar dacă chestia aia de piatră te tot aduce înapoi.”"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_92_Visage_LocHeroName"		"Visage"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_93_Slark_LocFieldNotes"		"„Mulți nici nu știu ce infracțiuni a comis Slark”, mi-a spus un membru din Garda Șerpuitoare, care a acceptat să discute cu mine doar sub protecția anonimatului. „Cei care știu spun că sunt prea îngrozitoare ca să fie relatate.”

<br/><br/>Stăm în ruinele unui fost han din Țărmul Umbrit, iar, deși Garda Șerpuitoare e renumită pentru curajul și firea sa înspăimântătoare, sursa mea tresare la fiecare foșnet.

<br/><br/>„Nu e ca noi”, se cutremură el. „Noi suntem puternici, dar el e vicios. Vicios și viclean.”

<br/><br/>Ani la rând, răutatea lui Slark fusese ținută în frâu. Fusese întemnițat în Reciful Întunecat, o închisoare scufundată și de nepătruns, unde speranța pătrunde greu și nimeni nu iese vreodată. Nimeni, asta până când a apărut Slark. Mai încercase o evadare înainte și fusese oprit la limită. Apoi a stat închis aproape o jumătate de viață până la următoarea tentativă, alăturându-se altor zece deținuți.

<br/><br/>„Nu cred că li s-a alăturat pentru că aveau un plan bun”, spune garda. „Avea propriul plan și doar s-a folosit de-al lor ca de o diversiune. Știa că or să eșueze.” Se gândește o clipă. „Posibil chiar el să fi fost motivul eșecului.”

<br/><br/>„Nu știu ce-a făcut parazitul ăla acvatic ca să fie băgat acolo”, a spus. „Dar dacă ești vreodată la închisoare și are loc o evadare...”, adăugă, „el e cel pe care l-aș urma.”"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_93_Slark_LocHeroName"		"Slark"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_94_Medusa_LocFieldNotes"		"Piața centrală plină cu statui din Sholcaste sugerează un trecut glorios. Dar, dacă privești cu atenție aceste statui, vei vedea că nu sunt ale unor figuri ilustre din vremuri demult apuse. Vei vedea un oraș cuprins de panică.

<br/><br/>Un teatru ambulant sosise acolo, cu o pantomimă despre gorgonele mitice. Ca mai toate pantomimele, era satirică, batjocoritoare. Iar Gorgona Medusa nu e genul care să întoarcă obrazul la batjocuri.

<br/><br/>„Spectacolul fusese programat pentru o săptămână, iar apoi interpreții trebuiau să se ducă altundeva”, povestește Luther Garrick, noul primar al orașului. „Dar se dusese vestea despre piesa lor și cât era de amuzantă. Era destul de necruțătoare. Lumea nu era obișnuită să facă astfel de glume pe seama gorgonelor în public. O mare lovitură.”

<br/><br/>„Ei bine, Medusa a apărut în ziua a treia.”

<br/><br/>Cu secole în urmă, surorile Medusei fuseseră răpite pentru frumusețea și nemurirea lor. Ea însăși își lepădase frumusețea năucitoare pentru instrumentele cu care să-și înfăptuiască răzbunarea. S-a târât în Sholcaste și și-a aruncat privirea de piatră asupra actorilor. Apoi s-a întors spre mulțimea care râdea la spectacol.

<br/><br/>Statuile încă împodobesc piața, prea grele pentru a fi mutate de pe scenă. Ele servesc drept avertisment pentru viitorii dramaturgi: nu vă bateți joc de gorgone dacă nu sunteți pregătiți pentru recenzii."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_94_Medusa_LocHeroName"		"Medusa"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_95_TrollWarlord_LocFieldNotes"		"Trolilor nu le place să vorbească despre Jah’rakal, Troll Warlord. Timp de câteva ore incomode după ce am ajuns în tabăra lor sordidă, părea că preferau să mă ucidă decât să discute cu mine. În cele din urmă, din fericire, s-au mai calmat. Cât de cât.

<br/><br/>„Nu-l suportăm pe tipul ăla, iar noi suntem troli, adică îndurăm multe chestii”, mârâie unul, încuviințând din cap cu înțeles spre bucătarul taberei, care scuipa în ciorba râncedă pe care o fierbea pentru trib.

<br/><br/>Unul câte unul, încep să folosească diverse injurii pentru a-l descrie pe Jah’rakal, până când ajung la adevăratul motiv.

<br/><br/>„I-a furat vărului meu partea lui din pradă. Și nici măcar n-a fost de mare ajutor în luptă”, scuipă un trol voinic. „Așa că l-au alungat din tabără.”

<br/><br/>Jah’rakal n-a acceptat exilul cu seninătate. A revenit a doua zi, învârtindu-și topoarele.

<br/><br/>„Nenorocitul mi-a omorât vărul de tot”, zice trolul. „Pe el și vreo 20 de alții. Ziceai că e sălbatic.”

<br/><br/>„Dacă vine iar pe aici, avem lame pregătite să-l spintecăm de viu”, adaugă căpetenia trolilor, înainte de a-și coborî vocea.

<br/><br/>„Ăă, dacă-l vezi, să nu-i spui că am zis asta.” "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_95_TrollWarlord_LocHeroName"		"Troll Warlord"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_96_Centaur_LocFieldNotes"		"Tavernele sunt mereu ticsite în noaptea luptei pentru titlu în Omexe. Seara asta nu face excepție, iar cu toții vorbesc aprins despre marea luptă. Dar nu despre cea din seara aceasta. A trecut un an, dar parcă e singura luptă despre care merită să vorbești.

<br/><br/>Ziua în care Warrunner s-a întors în Omexe. El s-a întors ca un erou cuceritor. 

<br/><br/>Dar în arenă nu există gloria trecutului. Iar un tânăr luptător, puternic și flămând nu-și dorește nimic mai mult pe lumea asta decât să învingă un erou cuceritor.

<br/><br/>Timp de luni de zile, casele de pariuri îl aveau ca favorit permanent pe un tânăr parvenit numit Thalanax. Nu dezamăgise până atunci. Și când Warrunner a fornăit și a bătut din copită la provocarea lui Thalanx, tânărul, fiind mai mult mușchi decât minte, n-a priceput că de fapt era un avertisment.

<br/><br/>Nu a participat multă lume la înmormântarea lui Thalanax. Mulți au pierdut o groază de bani la lupta aia.

<br/><br/>Warrunner a spus că se va întoarce în Omexe oricând și cu plăcere pentru a ucide pe oricine vrea să-l provoace pentru centură. „Și probabil că n-o să mă grăbesc”, adăugă el. „Ca să mă asigur că drumul merită.” Până acum, dacă cineva crede că are o șansă, a ținut-o pentru sine. "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_96_Centaur_LocHeroName"		"Centaur Warrunner"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_97_Magnus_LocFieldNotes"		"Vaer Pânzocru, ultimul dintr-o lungă spiță de vânători și braconieri, dezleagă un iepure dintr-un laț. Urcăm și coborâm pe Muntele Joerlak, timp în care vorbim și verifică dacă a prins ceva cu capcanele sale.

<br/><br/>„Iepurii ș'alelalte-s bune”, zice el tărăgănat. „Dar un magnoceroi, ăla-i un trofeu pe bune.”

<br/><br/>Tatăl lui, Kaelor Pânzocru, fusese cât de respectat poate fi un braconier, adică nu prea mult, în afara cercurilor de braconieri. Kaelor pusese ochii pe capturarea uneia dintre bestiile gigantice când Vaer avea doar 12 ani. Doar cornul magnetic al creaturii i-ar fi adus tatălui său destul bănet cât să-și hrănească familia ani de zile.

<br/><br/>Dar când Muntele Joerlak a erupt, scuipând lavă și cenușă pe kilometri întregi, magnoceroii care nu au pierit în dezastru au fugit către nord. Toți, mai puțin unul: Magnus. Kaelor nici măcar n-a avut timp să-și ridice sulița înainte de a fi atras de o forță nevăzută direct către bestie. Vaer privea dintr-un foișor de vânătoare cum cornul lui Magnus l-a străpuns.

<br/><br/>„Un trofeu pe bune”, mormăie Vaer scoțând o vulpe dintr-o capcană ruginită. „Dar nu merită prețul.”"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_97_Magnus_LocHeroName"		"Magnus"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_98_Timbersaw_LocFieldNotes"		"Am urmat calea copacilor distruși prin Pădurile Vestice. De obicei, când oamenii taie copacii, iau și lemnul cu ei. Aici, buștenii erau împrăștiați ca niște victime pe un câmp de luptă. Asta însemna două lucruri: că îl găsisem pe Rizzrack și că zvonurile despre sănătatea lui mintală erau, probabil, adevărate. 

<br/><br/>Pe măsură ce mă apropiam, am început să aud scrâșnetul metalului pe lemn, iar aerul proaspăt al pădurii era înlocuit de un miros de petrol. Acolo, într-un luminiș, râzând în hohote cât îl țineau plămânii, era Rizzrack în costumul său mecanic. 

<br/><br/>Arăta ridicol. Dar arăta și mistuit, în egală măsură, de ură și nebunie. Nu părea că taie copacul de pin pe cât îl pocnea și-l făcea felii, lovindu-l cu fierăstrăul circular din brațul costumului său. Pe măsură ce crengile cădeau, Rizzrack urla un șuvoi de obscenități despre rudele copacului din partea mamei.

<br/><br/>Când a terminat, mi-am dres vocea, iar el s-a întors spre mine. Rizzrack m-a privit câteva clipe, cu un zâmbet strâmb pe buze, apoi a șoptit: „Ești copac?” "
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_98_Timbersaw_LocHeroName"		"Timbersaw"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_999_CodexIntro_LocFieldNotes"		"Cuvânt înainte"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_999_CodexIntro_LocNonHeroName"		"Atlasul eroilor"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_99_Bristleback_LocFieldNotes"		"„Ce-ți spun ție, ce spune tuturor, e că aia n-au fost o luptă dreaptă”, a mormăit Rigwarl cu o intonație care sugera că n-ar permite vreun dezacord de opinie. „Fraierul #$%ii m-o pocnit, ăst' s-a întâmplat.”

<br/><br/>Amândoi luasem loc într-un han din Vatra Njordului (care era mizerabil, chiar și după standardele Vatrei Njordului), dar nu departe de unde luptătorul Rigwarl, cunoscut de localnici cu numele de „Bristleback”, „bețivanul ăla” și „bețivanul scandalagiu care se bate mereu cu toată lumea”, a avut parte de prima înfrângere. Simpla mențiune a acelei lupte a atras o privire neliniștită și fugară din partea hangiului. Ceilalți meseni din apropiere și-au pus hainele și s-au strecurat afară.

<br/><br/>„Nu-i bine să lovești pe șest”, a mârâit Rigwarl, înainte de a-și întoarce capul pentru a scuipa o bulă verde pe podea (dezgustătoare chiar și după standardele bulelor verzi). Se pare că hanul nu mai fusese curățat de luni bune. Scuipatul, totuși, îl făcea și mai dezgustător.

<br/><br/>Desigur, pe hangiu îl ducea destul capul cât să nu-i ceară lui Bristleback să plece, în special când era agitat în așa hal. Reparațiile de mântuială ale pereților nu reușeau să ascundă urmele ultimelor încercări de a-l da pe Rigwarl afară. Din fericire, de data asta bătăușul a decis să o facă din proprie inițiativă. A dat pe gât ultimele două halbe de băutură din cine știe câte băuse, iar apoi s-a ridicat.

<br/><br/>„Mno, o să-l găsesc pe nenorocit chiar acum și-i arăt eu.” A jurat, înainte de a tropăi spre ușă, dându-i un pumn de a scos-o din țâțâni și dispărând în asfințitul răcoros. 

<br/><br/>L-am urmat. Părea că va fi o luptă dată naiba."
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_99_Bristleback_LocHeroName"		"Bristleback"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_9_Mirana_LocFieldNotes"		"Florile de lotus, plutind deasupra unui ochi de apă liniștit, adânc în Codrul Nopții Argintii, strălucesc argintiu sub lumina a două luni mari, joase și crăpate pe alocuri.

<br/><br/>„Frumoase, nu-i așa?” O voce mă smulge dintr-o reverie de care nici nu-mi dădusem seama.

<br/><br/>Surprinsă, mă întorc brusc și o văd pe Mirana, Prințesa Lunii. Ținuta ei regală nu reușește să alunge neliniștea pe care o simt, predominant din pricina felinei uriașe care pândește printre copacii din spatele ei.

<br/><br/>„Acele flori aparțin zeiței mele, Selemene. Le poți privi, dar nu le atinge”, mă avertizează Prințesa. Cunoșteam povestea, dar nu am îndrăznit s-o întrerup.

<br/><br/>„Așa că, dacă te gândeai să iei una…”, vocea ei răsună slab.

<br/><br/>O tânără mică de statură, dar robustă, apare din spatele unui pâlc de copaci, la stânga mea, și adaugă un fluierat amenințător.

<br/><br/>„Sunt aici doar pentru a vorbi cu tine”, spun, plecându-mă adânc.

<br/><br/>Ea dezaprobă succint gestul meu de curtoazie.

<br/><br/>„Astfel de gesturi sunt rezervate pentru Selemene”, murmură Mirana cu reverență. „Aceste păduri sunt ale Ei; eu sunt doar păzitoarea lor.”

<br/><br/>O întreb de ce a renunțat la viața ei de succesoare la Tronul Soarelui pentru a sluji pe altcineva. Ea pare să considere întrebarea ca fiind naivă.

<br/><br/>„Castelele și coroanele sunt doar niște bagatele”, spune. Apoi arată către însoțitoarele ei, o felină și o ființă umană. „Noi slujim unei chemări mai înalte.”"
	"DOTA_VData_monster_hunter_world_CodexEntriesLocalized_9_Mirana_LocHeroName"		"Mirana"
}